Ce-i mai mare şi mai mare decât lămâia de începător?

O super-lămâie de începător!

incepator.jpg

De parcă traficul bucureştean nu e ca o bătălie pe viaţă şi pe moarte pentru orice metru de stradă şi parcare, mai apar şi pepenii ăştia galbeni: super-începătorii, bag seama.

O tipă cu un Matiz şi ditamai semnul de începător nu înseamnă decât un singur lucru: belea. Şi nu aduc în discuţie misogina expresie “femeie la volan”. Vă daţi seama, începătorul greşeşte, intri şi tu în bucluc, iar poliţia cu cine se va purta mai frumos? Cu acela care are bulina galbenă mai mare, evident. Nu am trecut prin aşa ceva, este doar o supoziţie…

Nu am maşină, doar am uneori ocazia să mai conduc. Şi, în aceste scurte perioade, Bucureştiul mi se pare chinuitor, poate mai mult decât subwooferul vecinului. O aglomeraţie cu adevărat de nedescris, în care nervii fac “poc” din cauza claxoanelor şi nerăbdării, în care ambreiajele sunt torturate, în care se elimină în atmosferă tone de dioxid de carbon şi alte emisii poluante zilnic.

Şi, totuşi, lumea îşi cumpără maşină. Toţi vor să intre în convoaiele din ce în ce mai lungi dinspre casă spre serviciu, cu maşina. Am remarcat, în scurtele perioade de şofat, că lămâile alea normale de începător sunt destul de multe. Poate mai multe decât îmi imaginez. Pentru că şi maşinile de şcoală de şoferi s-au înmulţit. Sincer, chiar mi-ar fi teamă să am maşină în Bucureşti: dacă experimentaţii într-ale volanului încep să nu mai facă faţă, iar greşelile şi nesimţirea se ţin lanţ, cum să te mai descurci în preajma lămâilor?

Cu cât e lămâia mai mare, cu atât cresc şi neliniştile. Oare o să mai am curajul să ies cu motorul?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *