16/11/2015

Condamnăm terorismul și atentatele de la Paris. Dar cum facem cu ipocrizia?

Într-o vineri 13, Parisul a fost zguduit de cele mai groaznice acte teroriste petrecute în Franța: peste 130 de morți și vreo 300 de răniți în ”Orașul Luminii”. Motive puternice pentru a duce la declarații războinice ale guvernanților și la panică și durere în rândul populației.

Pardon, panica nu e, de fapt, așa de mare, pentru că, într-un gest oarecum de solidaritate și sânge rece, francezul simplu a decis să nu cedeze în fața amenințării la siguranța lui. Iar aici lucrurile se complică puțin din punct de vedere al politicieinilor. Pentru că omul simplu se pare că nu mai este dispus să reacționeze orbește la amenințări și să accepte orice acțiune a guvernului.

Război, război, război!

Președintele Hollande a avut o reacție dură: ”e o declarație de război, ne vom răzbuna pe acești barbari, războiul va fi greu și lung”. Mon dieu! Toți ăștia din ISIS au făcut pe ei, așa-i, musiu Hollande? Sau poate nu. Mai degrabă au acționat foarte inteligent, retrâgându-se din Raqqa, așa-zisul ”fief al organizației jihadiste”, când francezii și-au intensificat raidurile aeriene de acolo. Pe motiv că răzbună victimele atentatelor teroriste de la Paris.

Cu ocazia asta am aflat și că Franța este una dintre cele mai active puteri străine în ostilitățile din Siria (unde doar SUA și, mai nou, Rusia sunt văzute de mass-media ca mari actori). De aceea acest atac terorist, foarte crud, a lovit Parisul. Ca o lecție: ”ne căsăpiți, vă lovim și noi sub centură”. Și care e răspunsul Franței? ”Răzbunare oarbă, 20 de bombe de mari dimensiuni asupra Raqqa, am distrus un centru de comandă, un centru de recrutare, un depozit de muniție și o tabără teroristă de antrenament!”.

Poftim?! Mie afirmația asta îmi arată că se știa de centrul de comandă, de centrul de recrutare, de depozitul de muniție și de tabăra teroristă de antrenament înainte de atentatele de la Paris. Deci de ce nu au fost rase toate astea înainte de vineri 13, dacă tot sunt francezii așa de tari și au așa ”bombe de mari dimensiuni”? Cu ce îl încălzește pe francezul obișnuit că, post-factum, aviația franceză a făcut un astfel de raid catalogat de sirieni drept ”Masacrarea în tăcere a Raqqa”?

Violența naște violență care naște violență la rândul ei. Și, ca bonus, stare de urgență națională.

Ok, terorism în sus, terorism în jos, teamă de terorism, protecția de terorism. Lucrurile astea au devenit deja obișnuință după 9 septembrie 2001. Douămiiunu! Încă de acum aproape 15 ani terorismul a căpătat o nouă dimensiune, iar unul dintre efectele directe este creșterea gradului de siguranță a cetățeanului prin instituirea unui control mai drastic asupra acestuia chiar de către guvernul care, cică, îl apără.

Ok, și în ultimii 15 ani nu s-au mai întâmplat atacuri teroriste? În SUA, ”The Patriot Act” (care a transformat fundamental ”ești nevinovat până la proba contrarie” în ”ești considerat vinovat dacă așa suspectăm noi și vezi tu cum poți să te aperi”) nu a împiedicat alte câteva atentate soldate cu mulți morți și răniți. Și continuarea unei stări generalizate de panică, de teamă de teroriști. Orice implicare a guvernului, serviciilor secrete sau a unor corporații este negată vehement, se aruncă cu noroiul ”teoria conspirației este o prostie!”, jurnaliștii care investighează situațiile sunt marginalizați și chiar amenințați, secretomania cuprinde totul.

În Franța, după ”Je suis Charlie”, siguranța națională a devenit extrem de importantă pentru guvern, iar bugetele instituțiilor anti-tero au devenit brusc foarte mari; lupta împotriva jihadiștilor s-a intensificat, odată cu o campanie anti-islamism; au fost luate măsuri care au afectat destul de mult libertățile cetățenilor, dar nu așa de tare încât să se simtă francezul încolțit ca un șobolan. Ok, și la ce au dus toate acestea? La atentatele de la Paris din vineri 13. Atentate care, nu-i așa, ar fi trebuit prevenite de autoritățile vigilente.

Imigranții sirieni? Teroriști!

Colac peste pupăză, s-a găsit un pașaport sirian lângă unul dintre atentatori! O scânteie numai bună să dea foc butoiului cu pulbere anti-imigranți. Deși 3 dintre atentatori deja se știe că sunt francezi (e adevărat, au cetățenie franceză, dar sunt, de fapt, magrebieni sau arabi), acel pașaport este mult mai important. Da, teroriștii erau îmbrăcați toți cu veste burdușite de dinamită, pe care au detonat-o și s-a produs un carnagiu unde e greu să mai deosebești ceva – dar acel pașaport, culmea, a scăpat intact, numai bine să fie arătat presei de către autorități.

Ceea ce îmi amintește de 9/11, iarăși. Cică avioanele care s-au izbit de turnurile gemene s-au evaporat din cauza incendiului devastator! Au rămas foarte puține resturi, urme ale pasagerilor deloc, după prăbușirea zgârie norilor a fost totul vraiște – dar, cumva, autoritățile au găsit INTACTE niște pașapoarte, ale teroriștilor care erau ÎN AVIOANE! Avioanele alea care s-au evaporat… Mda, e doar o anecdotă acum, cine să-și mai pună întrebări pertinente când e cazul să fim panicați și cu sete de răzbunare?!

Revenind la pașaportul sirian, de remarcat că posesorul a trecut prin Grecia. Deci face parte din valul de imigranți, e dovadă clară, ce mai tura-vura. Așa că polonezii naționaliști s-au trezit iar: ”închideți granițele, nu mai lăsați teroriștii în Europa!”. Germanii și alte nații pun botul și ia să vezi cum iarna asta europenii vor da dovadă de un sentiment non-samaritean, iar sărmanii ăia care fug din Siria își vor dori să fi fost executați de ISIS decât să moară de foame și fără demnitate prin lagărele europene sau plângând pe la gardurile cu sârmă ghimpată de la granițe.

”Imigranții sunt teroriști” este moneda pe care o vor bate politicienii hulpavi de capital electoral populist. Iar cei care se laudă că au frică de dumnezeu se vor bucura, probabil, să audă că Orientul Mijlociu se preconizează că va deveni un iad pentru locuitorii săi din cauza poluării. Ce să mai spun despre arieni, acum vor avea motive să susțină și mai mult purificarea etnică a Europei.

Eu nu neg, printre imigranți sigur sunt și teroriști infiltrați. Dar cât de idiot să fii să nu realizezi că 99,99% dintre amărâții ăștia de imigranți fug tocmai de cei care au orchestrat și atentatele de la Paris? Din păcate pentru ei, vor să ajungă în țările care se fac vinovate de menținerea acestui conflict tembel prin politicile non-etice, dar și prin complicitatea involuntară (prin ignoranță) a locuitorilor acestor țări dezvoltate. Care ignoră orice este în afara Europei și provoacă temeri sau disconfort.

Atentatul din Kenia? Mda, niște studenți negri care au mierlit-o. Atentatele de la Bagdad? Sunt niște purtători de turbane, și-au meritat-o. Atentatele dintr-o destinație turistică din nordul Africii? Pfiu, bine că n-am fost eu acolo, nici n-o să mă duc vreodată. Atentatele de undeva din lumea largă? Nu e la mine-n curte, nu-mi pasă.

Atentatele de la Paris? Cuuuuum, au murit oameni nevinovați, hai să punem steagul francez la poza de fb, hai să bocim cu flori și lumânări la ambasada franceză, hai să dăm iama toți politicienii să scriem cuvinte goale în cartea victimelor și în fața camerelor și blițurilor, hai să facem planuri să radem Siria și milioanele ei de locuitori nevinovați într-un război cretin, deși avem drone și bombe inteligente și armament inteligent de trilioane de euro. Tehnologie ultrasofisticată care trebuie testat cumva… hey, gura, hai să nu mai vorbim despre conspirații ale guvernului, ce draq, nu se cade, nu e frumos.

Ipocrizia este-n toți. Ca și corupția

Recunosc, sentimentele mele nu au fost așa de puternice în cazul atentatelor din Paris față de ce s-a întâmplat la noi în clubul Colectiv. În cazul francezilor, lucrurile sunt foarte complicate și, deși vorbim de niște acțiuni inumane, mergând pe firul logicii lucrurile nu arată prea bine din punct de vedere al potențialei implicări pe care o au guvernanții. În cazul nostru, lucrurile au fost foarte simple: indolența pe fond de corupție generalizată a dus la o soartă crudă pentru niște sute de tineri.

Criminali odioși vs. incompetență criminală. Cumva, mă simt mai afectat de a doua chestie.

Am ieșit în stradă să protestez cu năduf, să cer demisia cu sete, să scandez împotriva unor lucruri pe care le dezaprob de foarte mulți ani. Am fost la locul tragediei din Colectiv și, chiar dacă nu am spus rugăciuni și nu mi-am făcut cruce, am simțit o mare compasiune și părere de rău pentru cei care au suferit acolo. La ambasada franceză nu am fost prezent, pe fb nu mi-am pus steagul Franței la profil, nu mi-a trecut prin cap să ies la un marș tăcut în memoria victimelor atentatelor teroriste de la Paris.

Sunt ipocrit pentru toate acestea? Eu nu mă simt așa, dar, cine vrea, mă poate considera ipocrit. Așa cum și eu îi consider ipocriți pe toți liderii din lume care-și exprimă regretele. Pe toți politicienii care se afișează cu mesaje de păreri de rău (că așa se face, e chestie de imagine, nu-ți permiți să nu faci așa ceva – chiar dacă, în cazul #colectiv, ai stat pitit de teama că te-ar putea linșa românii dacă te văd ieșit din gura ta de nevertebrată lașă). Pe toți oamenii care se lamentează că ”uite ce ne face terorismul”, dar nu sunt dispuși să mai facă o flotare logică și să se întrebe ”care sunt motivele acestui terorism, ce vor teroriștii ăștia, de ce există ei și de ce le fac rău oamenilor obișnuiți și nu politicienilor sau armatei?”.

Da, sunt ipocrit pentru că mă interesează mult mai mult ce măsuri antipoluare se vor lua la summit-ul COP21 de la Paris, pe finalul lui noiembrie și începutul lui decembrie. Omenirea e angajată în războaie totalmente cretine și mult prea distructive într-o goană morbidă a unora de a acapara resursele altora. În timp ce, sub masca evoluției confortului, ne tăiem metodic craca de sub picioare poluând inutil și periculos de mult, dar și distrugând mediul în care trăim și de care depindem. Ca și cum am fi ultimii tâmpiți ai universului. Asta nu e ipocrizie?

Oare dacă am înceta să mai fim ipocriți, nu s-ar termina și actele teroriste? Începând cu cele ale ISIS asupra civililor și terminând cu cele ale corporațiilor asupra naturii.

P.S. poate următorul video răspunde suficient de bine întrebării ”cum se naște terorismul”:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *