Cu BMW F800 S mi-am testat nişte limite

bmw-f-800-s-test-oraan.jpg

În primul rând, a fost prima oară când m-am dus la un drum lung cu un motor total necunoscut, cu care am avut timp să mă acomodez doar nişte km prin oraş şi câteva zeci pe autostrada soarelui, seara, de probă. BMW F800 S este mai aproape de o vitezistă decât îmi place mie. Punctul cel mai sensibil este poziţia mai aplecată, care, cel puţin mie, mi-a dat bătăi de cap în ce priveşte mâinile şi spatele.

În al doilea rând, am făcut greşeala să mă bazez pe indicaţiile computerului de bord! Şi am rămas în pana prostului pe Transfăgărăşan – noroc cu un nene de la salvamontişti, care avea benzină la el.

În al treilea rând, dacă mi-ar fi spus cineva dinainte câţi km urma să merg într-o zi, în ce condiţii de stres, oboseală şi drumuri, aş fi zis pas şi aş fi avut o sâmbătă liniştită acasă.

Booon. Şi acum, firul epic:

1. Sculat pe la 5 jumate dimineaţa, sâmbătă, după ce iar nu am putut dormi bine noaptea din cauza ventilatoarelor aerelor condiţionate ale vecinilor. Deci un “bonus” de oboseală pentru ziua respectivă.
2. Plecat spre Transfăgărăşan, pe autostrada Bucureşti – Piteşti. Unde, ghinion, ne-a prins ploaia! Nişte zeci de kilometri mers puţin cu morcovu-n ***, mai ales că sunt mulţi idioţi pe patru roţi care nu au nici o noţiune elementară despre aerodinamică şi ce înseamnă să treci, pe ploaie, pe lângă un motociclist la numai un metru de el. Mă rog…

3. După Piteşti, drum judeţean, relativ îngurgitabil, că BMW F800 S nu are suspensia aşa rigidă – lucky me! Dar de la Vidraru în sus, teroare! Şosea plombuită, cariată, etc. Maxim 40 la oră, a doua şi a treia, zgâlţâială seriopasă şi un total stres în loc de plăcerea curbelor. Unde mai pui oboseală accentuată de la toate şocurile şi zgâlţâielile. Şi, a, da, stres provocat de idioţii pe patru roţi care depăşesc în curbă, că mintea lor nu poate procesa de ce eu, pe două roţi, merg atât de încet printre toate gropile alea.

Aici e necesară o paranteză: băi, neamule, te-ai tâmpit? Dai buluc pe Transfăgărăşan să îl umpli de fum de mititei, manele şi corturi ca alea electorale? Să mai spun despre aglomeraţia de la Cabana Bâlea, unde erau chiar şi poliţai care să dirijeze circulaţia??? Nu mergeţi în weekend pe Transfăgărăşan, e la fel de la rău ca la mare vara.

4. Făcut poze şi filmări, deci încă nişte neuroni buni distruşi în interes de serviciu. Plimbat în sus şi în jos pentru asta, că doar măria sa cititorul şi userul trebuie să facă WOW când o să vadă materialul, nu? Păi pentru ce altceva muncim noi aici?

5. După o pauză de masă la Cabana Bâlea (nu prea copioasă, dar măcar suficientă), înapoi la lucru. Şi pe urmă, la Cabana Capra, milogeală pentru un furtun să scoatem benzină dintr-o maşină de test ca să punem în BMW-ul lui subsemnatu’, la care organizatoru’ lu’ peşte (adică tot io…) nu s-a gândit să îi facă plinul la Curtea de Argeş, după suta de km de autostradă. Pana prostului de mine! Până la urmă, am găsit benzină, după cum ziceam mai sus.

7. Coborât înapoi, pe acelaşi drum cretinoid şi desfundat, cu mai multe pauze ca la venire. Ajuns la Curtea de Argeş unde făcut plinul. Şi contemplat ideea că mă mai aşteaptă vreo 150 km pe două roţi, în condiţiile în care mă simţeam atât de varză că l-aş fi lăsat la benzinărie.

8. Ei, bine, providenţa sau soarta există! Aproape de ieşirea din Curtea de Argeş, doi motarzi mă ajung la o intersecţie şi mă întreabă pe unde spre Bucureşti. Şi, dacă io merg spre Bucureşti, hai că se ţin după mine. Ete culmea, am ajuns şi lider de trupă de viteziste! Pe timp de noapte… Faza interesantă este că mersul ăsta în mică haită m-a mai înviorat puţin şi oboseala nu şi-a mai făcut simţită prezenţa decât în unele momente, când opream pentru pauze binevenite.

9. Pe la 11 jumate noaptea, eram la McDonald’s în Dristor, în Bucureşti, unde Fane şi Gabi au luat o cafea, pentru că oamenii urmau să îşi continue drumul spre Constanţa. Cool sau crazy? Întrebare normală, câtă vreme eu mai aveam puţin până să mă prăbuşesc în pat.

Iar bilanţul poate va explica titlul topicului: peste 600 km merşi într-o zi, cam 150 în condiţii execrabile de drum, vreo 150 merşi noaptea (din care 100 autostrada), acumulare oboseală extremă, accentuată de stresul călăririi unui motor pe care nu îl cunoşteam şi care era alt stil faţă de ce eram obişnuit. A, plus că era cel mai puternic pe care l-am avut pe mână până în momentul ăsta…

Altă dată o să încerc să fiu ceva mai calculat, pentru că, pe două roţi, riscurile inutile pot avea consecinţe mult mai grave decât pe patru roţi. Oricum, am învâţat ceva: motoarele trebuie alimentate cât mai des la drumuri lungi şi abia aştept să iau înapoi Aprilia mea, care e super pentru desfundătura aia de drum de pe Transfăgărăşanul argeşean.

A, să nu uit de BMW F800 S, care e foarte friendly ca utilizare şi care, până la urmă, în ciuda reticenţei mele privind sportivele, mi-a plăcut. Dar l-aş prefera pe frate-său, BMW F650 GS – that’s my style!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *