e şi dependenţa bună la ceva

E bună când vrei să faci bani.

Deşi am cochetat cu economia (dar bine că am eşuat la examenul pentru ISE!), tot un profan rămân când vine vorba de a înţelege mecanismele acesteia. Pe de altă parte, filosofia de baltă mă face să trag câteva concluzii care nu prea îmi vine să cred că sunt eronate.

Am observat în timp că profiturile din vânzările unui produs se bazează în mare pe binecunoscutul efect al câinelui lui Pavlov. Fă omul să cumpere produsele sau serviciile tale, nu ale concurenţei. Aşa vei avea profit. Şi cum îl fidelizezi pe om? Fie prin campanii inteligente de marketing, fie prin campanii “inteligente” de persuasiune. Adică aplici principiile pe care lucrează heroina: îl faci pe om dependent de ceea ce îi oferi.

În internet, câteva minţi luminate au dat lovitura. Bill Gates este cel mai elocvent exemplu – azi lumea este un imens Windows care l-a făcut estra-super-mega bogat pe american. Peste 20 de miliarde de dolari valorează Billy-boy. Pentru cine? Că doar nu pentru el – în opinia mea, Bill este prizonierul cuştii sale din aur de o mie de karate, fiind vaca de muls a sistemului american şi nu numai.

Yahoo, Google, Apple – denumiri din domeniul internetului care au devenit megamonştri financiari. Ce lovitură, să faci afaceri pe internet…

Bun, înainte să trec mai departe, invoc prezumţia de profan în domeniul economic, să am acoperire în faţa celor care îmi vor demonta “inepţiile”.

Aceste valori colosale pe care le afişează companiile din internet sunt unde? Sunt ele palpabile? Banul este, încă, un lucru cu substanţă, pe care îl simţi, îl atingi (unii îl şi miros). Acţiunile, însă, sunt ceva abstract. Of course că ele valorează bani, sunt listate la bursă, există şi acte tipărite care le certifică existenţa, dar, în sine, ele nu sunt reale. Imensul domino care se joacă la bursele mondiale jonglează cu valori ireale.

Microsoft valorează miliarde de dolari. Pentru cine? Pentru mine? Pentru tine? Pentru oameni în general? Microsoft nu îmi dă masă sau casă, nu îmi satisface nevoile primare. Oricât de important este calculatorul, internetul, la un moment dat voi fi nevoit sa ma duc la masa, la baie, sa fac un dus, sa imi iau haine, sa dorm in pat, sa ies la un jogging, etc… Pe de alta parte, un procent din ce în ce mai mare din activităţile zilnice se leagă de sistemul informatic, devenind încet şi sigur o plasă cu fire din ce în ce mai întortocheate. Nu degeaba a fost denumit Web (plasă) mediul www – e chiar puţin sarcastic cel care s-a gândit la asta, nu?

Devenind dependenţi de ceea ce ne controlează (serios, cei care încă mai cred că noi controlăm ce ne oferă calculatoarele ar fi bine să se trezească), îi acordăm credibilitate şi valoare. Cum ar fi dacă mâine Microsoft ar spune “STOP!” softurilor sale? Nici un update, nici un inginer, nici un softist nu va mai face nimic. Ar fi echivalentul unei paralizii bruşte în corpul uman, pentru că societatea modernă este dependentă de calculatoare. Iar dependenţa nu înseamnă altceva decât şantaj, la urma urmei.

Cam aici voiam să ajung: averile colosale ale acestor guru din internet şi hardware se datorează acestui şantaj, construit cu grijă în timp. Cu cât este mai mare dependenţa noastră, ca societate dezvoltată şi civilizată, de un sistem informatic, cu atât mai mult valoarea acestuia va creşte. Artificial, nu real. Pentru că, dacă mâine un asteroid ar lovi pământul, Microsoftul lui Bill nu va mai valora nici cât o ceapă degerată. Din contră, cele mai mari şanse de supravieţuire le-ar avea fiinţele astea pe care nu le băgăm în seamă şi pe care le numim “homeleşi”, care, la fel ca şobolanii şi microbii, sunt adaptate să trăiască în mediu impropriu. Şi care habar nu au de Microsoft…

Bun, ăsta este un scenariu doar, uşor de demontat, demn de X-files – wow, imediat o să mă compar cu Mulder! :)

Dar adevărul este că mă întreb cum de l-am făcut aşa de bogat pe Bill şi pe alţii ca el. Simplu: devenind un consumator legat la ochi al unor lucruri şi servicii fără de care, oricum, aş fi putut trăi. Poate că nu la nivelul ăsta de “civilizaţie”, dar viaţa are diverse forme.

Şi, ca să nu se spună că vorbesc despre lucruri la care nu mă pricep, o să vorbesc şi despre dependenţa fenomenului auto. Nu aici, evident :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *