fabula vieţii – în stil hollywoodian

Două filme mi-au atras atenţia nu pentru actori sau poveşti, ci pentru faptul că se bazează pe vieţile nereuşite ale unor personaje reale.

“Domino” o are în centru pe Keira Knigtley (man, nu i-am greşit oare numele?!), în rolul tipei dure, vânător de recompense, care trece prin nişte întâmplări demne de un film de acţiune. Filmul, în sine, nu este reuşit decât prin prisma imaginii decât prin prestaţia actoricească sau scenariu.

“Blow” îl are erou pe Johnny Depp (hmm… o mai jucat cu Keira în Piraţii din Caraibe, ce coincidenţă), un traficant de droguri umanizat, personajul real putrezind în puşcărie şi acum. Faptul că şi-a dat seama că fiica este cel mai de preţ lucru pentru el ar trebui să ne stoarcă oareşce lacrimi.

Mi-am dat seama cât de valoroşi sunt actorii. De fapt, nu ei, ci numele lor. Dacă rolurile principale nu te-ar atrage ca un miraj datorită notorietăţii, nici nu te-ai mai sinchisi să te uiţi la filmele respective, fie ele şi gratis, piratate şi downloadate din reţea. Actorul nici nu mai contează ca om, ci numai ca valoare în milioane de dolari. Şi uite aşa ajungi la concluzia că industra filmului este pur şi simplu o fabrică de bani. Pe care ţi-i scoate din buzunar fără menajamente, că eşti fraier şi te laşi hipnotizat de actorii crescuţi cu E-uri, cu operaţii estetice şi imagini de PR frumos lustruite.

Un prieten găsise o idee foarte faină: movies have brought murder back to where it belongs – in homes. Extrapolând fraza asta, filmele care afişează pe frontispiciu actori cu nume “grele” devin din ce în ce mai neapetisante, super comerciale şi super diluate. M-a surprins foarte plăcut “Me and you and everyone we know”, un film simplu, fără pretenţii şi foarte adânc în ce priveşte tematica. Actori mari? Nada.

Deci aş putea spune despre “Domino” că e la pământ după un mic “Blow”. Deci ambele filme au şanse foarte mari să apară cât de curând la TV (dacă nu au şi fost deja).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *