filme: “The King’s Speech” – un film care merită atenție, într-adevăr

Am crezut că, dacă mă iau după faptul că actorul principal a câștigat un oscar pentru The King’s Speech (Discursul regelui), voi intra în categoria ignoranților prostiți pe față de strategii de marketing abile – pentru că premiile oscar asta mi se pare că au devenit în ultima vreme, o unealtă de a atrage masele să dea banii pe anumite filme.

Din fericire, nu a fost cazul. Am fost la cinema să-l văd, în ideea de a beneficia de atmosfera care trebuie. Nu recomand – filmul ăsta nu se potrivește cu bubuiturile de la cine știe ce film de acțiune din sala alăturată și ronțăitul deranjant de popcorn al celui de lângă mine, asezonat cu proștii cărora le sună telefonul și răspund cu nonșalanță manelistă.

E un film biografic, însă realizat în manieră artistică, teatrală chiar. Scenele și decorurile mi-au plăcut foarte mult. Apoi încercarea de a surprinde cât mai natural personajele și micile gesturi – toate sunetele alea de bâlbâit au un efect extraordinar.

Colin Firth e un actor britanic foarte plăcut, nefiind nici genul de superstar hollywoodian, nici o figură ștearsă. În filmul ăsta cred că a reușit să facă un personaj care impune și respect, dar îți și provoacă milă și compasiune. A meritat oscarul, ceea ce mă face să rămân uimit – well… juriul ăla american mai știe ce e calitatea?

Mi-a mai plăcut modalitatea subtilă de a ne arăta pasiunea noastră, a umanității, pentru aparențe. Cică în spatele oricărui om puternic stă o femeie puternică.

În The King”s Speech, îți dai seama că un om nu poate fi puternic dacă nu e susținut de o armată de oameni, chiar de un popor înregimentat ca și gândire. Și, în plus, cât de slab este, de fapt, un om puternic. Sau lipsit de putere adevărată. Dar astea sunt doar chestii subtile, nu care cumva să se prindă prea mulți.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *