fuge, nu glumă!

Asta îi spunea rânjind şoferul unui autobuz nou celui dintr-un troleibuz vecin, în timp ce, la demaraj, oamenii din autobuz începeau să aibă mişcări dezordonate, încercând disperaţi să se apuce de ceva. Într-adevăr, autobuzele astea noi se mişcă foarte bine, sunt foarte performante, iar şoferii devin piloţi. Ceea ce nu este convenabil pentru călători.

La o altă dimensiune se aplică acest exemplu autoturismelor familiale sportive. Noul Ford S-Max se laudă cu un dinamism neobişnuit pentru categoria monovolumelor mari, deşi, în afara celui de la volan, restul pasagerilor sunt împotriva schimbărilor rapide de direcţie sau a acceleraţiilor şi decelerărilor bruşte, confortul primând în faţa senzaţiilor tari. Deci, din punct de vedere pragmatic, maşinile familiste sportive reprezintă o contradicţie în termeni.

Cu toate astea, sporitivitatea rămâne unul dintre atuurile departamentelor de marketing. Monovolumele, breakurile, maşinile de teren, toate devin mai atractive pentru că sunt mai sportive, mai dinamice, mai agile, deşi în cazul lor primează spaţiul şi modularitatea. Nimeni nu s-a gândit la un buton “slow”, pentru cazul când ai în maşină toată familia şi un condus sportiv este exclus. Din inerţie, maşinile devin din ce în ce mai performante, indiferent de destinaţia lor reală. Cu alte cuvinte, ne dorim ceva de care nu avem nevoie.

Ford Focus C-Max a fost primul automobil familist care chiar a dovedit calităţi dinamice, faţă de alte automobile cu vocaţie strict familială. De la volan, evoluţiile în materie de performanţe şi manevrabilitate păreau de lăudat – însă doar ca pasager mi-am dat seama că sunt inutile. Este adevărat, în situaţii extreme este bine să te bazezi pe o mecanică sigură, iar reacţiile maşinii să evite un eveniment nedorit. Dar nu sunt de acord cu pretenţiile sportive în cazul maşinilor concepute pentru a fi conduse calm.

Cum ar fi dacă ne ne-am mai lăsa furaţi de ofertele foarte tentante, gen maşina care îţi oferă la pachet şi spaţiu, şi performanţe, şi consum scăzut, şi design extravagant, şi gadgeturi, şi preţ redus, şi câte şi mai câte. Pentru că un asemenea automobil nu va fi foarte bun la nici un capitol, indiferent de câtă reclamă beneficiază. Şi, până la urmă, de ce să nu recunoaştem care este ordinea priorităţilor: vrei un monovolum, înseamnă că eşti familist, deci trebuie să îţi menajezi familia, nu să o torturezi.

Aşa cum se întâmplă cu pasagerii autobuzelor şi troleibuzelor moderne. Vehicule foarte performante, dar foarte stresante. Mai ales dacă celui de la volan chiar nu-i pasă decât de senzaţiile sale de mini-pilot pe maxi-hardughii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *