HUMMER H1
nu sunt proamerican, mă oripilează mastodonţii care poluează, nu am de gând să mă înscriu în vreun club de off-road, apreciez designul… şi, cu toate astea, vreau în garaj un all-mighty Hummer H1 - celebrul Humvee.
Brontozaur, dinozaur, imensitate, cutie pe patru roţi, camion, sugativă petrolistă - oricât aş încerca să îl denigrez, H1 şi-a căpătat un loc în istoria auto. îmi pare rău că mulţi îl ştiu drept killer-ul din kuwait, pentru mine rămâne un simbol al capacităţilor off-road, un utilaj care să te ducă oriunde, oricând, în orice condiţii.
De ce H1? pentru că nu este H2 sau, mai grav, H3 - născociri tembele ale departamentelor de marketing, care vor să stoarcă până la ultima picătură un nume. practic, H1 a fost victima urmaşilor săi, fiind scos din producţie anul ăsta, deoarece intrase pe lista neagră a duşmanilor mediului.
Halal! americanii, care acum sunt mai ecologişti ca oricând, nu au putut investi într-o soluţie de propulsie hibridă… să fim serioşi! hummer ar fi putut fi astfel ajutorul de nădejde al celor care au grijă de natură, din deşert până în munţi, nu doar un alt accesoriu-pachiderm al celor cu mulţi bani şi multe frustrări dimensionale.
printre marile sale dezavantaje se numără acum: consumul şi poluarea, preţul, întreţinerea (la fiecare 1.000 km trebuie gresate toate elementele în frecare…), dimensiunile - pe drumuri înguste, greutatea - pe teren înşelător.
dar până la urmă dezavantajele astea cam sunt eclipsate de capacităţile extraordinare în off-road, tehnica rezistentă, caracterul util şi, nu în ultimul rând, imaginea de indestructibil.
