hopa mitică, ăsta e Jimnylică! iar eu am primit “premiul” de Răsturnelu’

Etapa de offroad de la Buzău din 2009, o săptămână întreagă în munţii din Întorsura Buzăului, cu două-trei ploi pe zi. Iniţial am fost cu Mitsubishi L200, dar apoi, în ziua de pauză, am dus pick-up-ul înapoi la Bucureşti şi m-am întors cu Jimny-ul meu.

Toate bune şi frumoase, maşina nu mi-a creat probleme pe drumurile forestiere. Dar am păţit o păţitură. Atenţie, vorbim de neatenţie din grabă, nu de eroare din cauza avântului fără minte.

suzuki-jimny-rasturnelu-oraan

click pe poză pentru mărire

Citiţi mai jos ce mi s-a întâmplat.

Tabăra de offroad era plasată pe un tăpşan ceva mai larg, lângă drumul forestier, pe sub care au fost puse tuburi de beton, ca să se scurgă apa – din belşug, nu ştiu dacă am mai prins atâtea zile de ploaie până acum.

offroad-buzau-2009-oraan

Eu ies din partea de campare şi mă duc 50 de metri mai încolo, în partea de service, să iau ceva, nu mai ştiu ce. Dar în spaţiul de service, unde în principal se curăţau maşinile şi motocicletele, era un ditamai noroiul, că abia aşteptam să văd dacă mă înţepenesc cu Jimny-ul acolo.

suzuki-jimny-offroad-buzau-2009-oraan

click pe poză pentru mărire

Nu numai eu, ci şi alţii, care se uitau râzând la maşinuţa asta. Dar uite că pneurile Goodyear Wrangler All Terain şi-au făcut şi de data asta treaba şi nu am rămas înţepenit nicăieri.

Oki, şi acum vine faza de hopa mitică. Ies în drum, fac dreapta să o iau spre secţiunea de campare, dar în faţa mea un ditamai tirul, cu maşina şi materialele unui concurent. Nu poate să treacă de mine, dau în spate şi puţin dreapta, să îi fac loc.

Tot nu are loc, îmi face cu farurile să mă mai dau la dreapta. Moment în care, grăbindu-mă, dau de volan puţin dreapta şi mai înaintez puţin.

Ce a urmat, s-a întâmplat foarte repede: dintr-o dată giroscopul din capul meu o ia razna, prin parbriz văd un pârâiaş, iar bagajele din spate se prăvălesc peste mine, pe geam.

Ca să vezi: din grabă şi neatenţie, nu am observat marginea şanţului de scurgere, invizibil în partea dreaptă a botului maşinii. Cu alte cuvinte, aproape am pus Jimny-ul cu roţile în sus – se poate vedea în poză cam cât de mare era şanţul.

suzuki-jimny-rasturnelu-oraan1

În realitate, maşina s-a proptit cu aripa dreapta în fundul şanţului, rămânând cumva semi-răsturnată. Ce-i drept, când eşti înăuntru pare mult mai grav :)

Bine totuşi că nu mi-am pierdut cumpătul: am închis imediat motorul şi am sărit pe claxon, în timp ce încercam să îmi dau seama cât mai repede ce pot face în situaţia respectivă, atârnat în centură.

În nici 10 secunde au apărut câţiva din campare şi, cu un efort deloc mare, hopa sus, maşina înapoi pe patru roţi. Oki, trec peste privirile care mi s-au aruncat şi cât de penibil mă simţeam, mai important era ce damage avea maşina (ăla din poză, în dreapta, pe vine, sunt eu, aşteptând un verdict sumbru…).

Noroc cu specialiştii în Suzuki: au deschis capota, au verificat eventualele urme de scurgere de ulei, după care comanda “dă-i cheie!”. Mulţi din jur erau circumspecţi, însă Jimnylică a pornit ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Uimire pe faţa multora, bucurie pe capul meu, Jimny a scăpat doar cu aripa faţă dreapta puţin şifonată (zici că e de la vreo proptire în vreun copac), cu nişte zgârieturi şi cu necesitatea de a completa puţin lichidul de la servofrână şi servodirecţie.

Atât! Cu alte cuvinte, “nu are nici pe draq!”. Am plecat de la Buzău, el cu nişte cicatrici minore, eu cu diplomă de Răsturnelu’. Adică o etapă memorabilă.

suzuki-jimny-rasturnelu-diploma-oraan

click pe poză pentru mărire

Cât de tare poate fi Jimny!!!

P.S.

Ah, să nu uit să adaug un episod, înainte de semirăsturnare. M-am lăsat la mintea unui puşti, care zicea despre Jimny că nu e maşină serioasă, şi am ochit un drumeag din pădure, cam abrupt şi cam noroios. Noroc, totuşi, că în apropiere de tabăra de campare.

Am luat-o mai întâi la picior, să îmi fac o idee despre ce obstacole pot întâlni şi despre consistenţa solului. Am remarcat o rădăcină cam lucioasă, era clar că acolo urmau probleme. Bine, totuşi, că puţin mai sus era un loc unde puteam întoarce, aşa că m-am aventurat.

Jimny a urcat impecabil până la rădăcina respectivă. Unde, din păcate pentru estimările mele, maşina nu s-a oprit, ci a derapat în malul de pământ, de pe marginea drumeagului. Au şi cauciucurile A/T limitările lor – mai ales că, după ce am coborât la picior în tabără, am aflat cu uimire că drumeagul respectiv făcea parte din… traseul pentru maşinile de extrem!

În seara respectivă a început din nou să plouă. Am mers cu o maşină de recuperare, o maşină de extrem, dar a fost imposibil să urce pe clisa ce se formase! Aşa că a trebuit să las Jimny-ul o noapte în pădure…

A doua zi, trei maşini de extrem au urcat, relativ dificil, l-au troliat şi l-am primit înapoi întreg. Cu întrebările de rigoare “cum p#&a mea ai urcat acolo cu Jimny-ul, mă?”. Ce, eu l-am urcat? El s-a dus, eu doar am apăsat acceleraţia…

suzuki-jimny-offroad-buzau-2009-campare-oraan

click pe poză pentru mărire

VEZI AICI JURNALUL MEU CU SUZUKI JIMNY

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *