liceean fiind, pagini de ziar cutreieram…

Am mai spus că sunt cititor de Caţavencu? Săptămânal, când înghesuiala din RATB îmi permite, timpul merge mai repede cu publicaţia asta, care te face să râzi cu un ochi şi să plângi cu celălalt.

De nişte săptămâni încoace apar şi nişte suplimente, dedicate jurnaliştilor liceeni – suplimente pe care, ţin să recunosc, le ignor cu graţie. Pentru că am experienţa funcţiei de redactor la un astfel de ziar, dar cu zece ani în urmă. Culmea, timpul parcă a stat în loc – constatare datorată unui fel de articol revoltat semnat de Adela Crivăţ (CN Mihai Eminescu din Buzău).

Draga de ea, deşi nu adoptă un ton revoluţionar (probabil cineva i-a mai “cenzurat” textuleţul, cât să aibă faţă de Caţavencu), se oftică din cauza unor profi care au pornit represalii, din cauza unor colegi pentru care justiţia nu contează nici cât negru sub unghie faţă de bani, gipane, viloaie, gagici, etc, din cauza colegilor care nu îi susţin cauza pe motiv de frică adolescentină, din cauza în general. Pe de o parte, e bine că nu cedează şi, în loc să fie copleşită, devine ameninţătoare: “Este doar începutul!”.

Pe de altă parte, Adeluţa, stai liniştită: nu eşti singura care trece prin aşa ceva şi, mai devreme sau mai târziu, te vei maturiza. Dacă acum 10 ani ni s-a întâmplat mie şi colegilor mei chestia asta, ţi se va întâmpla şi ţie, că doar istoria se repetă. Da, unii profesori te-au manipulat, ce să-i faci, la vârsta ta şi avântul justiţiar nu prea ai cum să discerni ce e rău şi ce e bine. Da, conducerea şcolii sau profesorii mai în vârstă au rămas cu apucături comuniste în ochii tăi, când de fapt sunt apucăturile vârstei: în ochii lor, voi sunteţi nişte mucoşi nesimţiţi care vă permiteţi să vă luaţi de ei.

Unii colegi nu te (vă) susţin? Sau poate mai mulţi? Simţi cum eşti luată în derâdere şi de aia devii mai trufaşă şi mai bătăioasă? Unii sunt jmecherii liceului, probabil copii de baştani sau vedete sportive, ceilalţi sunt nevricoşi, pot fi uşor intimidaţi, sunt nişte copii până la urmă. Oi fi eu învechit, dar rămân de părere că liceenii nu sunt maturi, indiferent de excepţii sau evoluţia lumii. Doar am fost şi eu liceean… “Ani de liceu, cu emoţii la română, scumpii ani de liceu…” – încă mai îmi place melodia asta :)

Dragă Adela, când vei creşte şi îţi vei da seama ca în lumea asta lucrurile astea sunt teribil de gri, îţi vei da seama că sloganul Caţavencu “cititorii noştri sunt mai inteligenţi decât ai lor” îl poţi aplica foarte bine, fiind mai inteligentă decât ăia de celalaltă baricadă. Şi asta fără a recurge la compromisuri sau a renunţa la idealuri. Se poate!

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *