Logan, mon amour, I hate you

Deşi nu aş avea de ce, pentru că, într-adevăr, este cea mai bună ofertă de mijloc de transport personal ieftin. Însă tocmai aici e problema mea, că nu vreau un “mijloc de transport”, ci un automobil care să îmi satisfacă nişte pofte. Of course, în limita bugetului limitat disponibil.

BMW M3 este prea departe, deşi un E36 nu ar fi de lepădat. Numai că, pe lângă costul dublu faţă de un Logan bine garnisit, mai trebuie băgaţi bani şi în recondiţionare (există proprietari de M3 care nu şi-au chinuit maşina?), plus că mă simt vinovat ca militant anti-poluare.

Un 320i să zicem că ar fi suficient… dar tot e prea scump. Şi e second-hand. Deci un fel de ruletă faţă de un Logan nou. Iar de la 320i în jos, mai bine nu – am mândria mea de “beemer”, mândrie care se traduce prin “şase în linie”.

Loganul nu îmi conferă nici un sentiment în conducere, este tern, banal, nu are agilitate, nu are zvâc. Un Ford Focus, chiar şi precedenta generaţie, încă mai poate da lecţii datorită suspensiilor sale multor modele moderne. Ar fi o alegere inspirată, dacă nu ne-am lovi de comparaţia cu Loganul. Poţi găsi un Focus suficient de bine dotat şi cu un rulaj până în 100.000 km la 6-7.000 euro în afara ţării. Dar… mai adaugă taxa de primă înmatriculare, costurile cu drumul, cu verificarea tehnică şi eventualele piese. Imediat ajungi la 9.000 de euro – deci cât un Logan nou suficient de bine dotat. Dar nou, nu cu suta de mii.

Ei, drăcie… Oricum, radare peste radare, drumuri cu multe surprize neplăcute, degeaba agilitatea. Atunci mai bine capacităţi. Tot-teren. Nu profesioniste, ci suficiente pentru un amator de ieşiri în teren ceva mai accidentat. Un Nissan Patrol sau un Mitsubishi Pajero cu ampatament scurt ar fi ideale. Din perioada de glorie ’90-’98, când încă erau maşini off-road fără fiţe de SUV-uri. În trafic aglomerat chiar te-ar durea în cot de eventualele zgârieturi ale neatenţilor, iar evadările de pe şosele sunt garantate.

Mda… motoarele turbodiesel nu sunt prietenoase cu mediul, dar cu biodiesel aş putea fi mulţumit. 2,5 sau 2,8 litri turbodiesel sună chiar OK. Însă nu când vorbim de taxa pentru prima înmatriculare: peste 4.000 de euro + 1% taxa de timbru social (adică acciza de lux din anii ’90). Adăugaţi la cei minim 7.000 euro pentru un exemplar în stare bună + banii pentru recondiţionare (rar se găseşte un astfel de dinozaur cu mai puţin de 100.000 km la bord) + câteva accesorii necesare în off-road… şi te apropii vertiginos de 15.000 euro. Mai mult decât un Logan MCV nou, chiar dacă fără capacităţi off-road.

Cumplit… am pretenţii prea mari de la maşina pe care o doresc, dar nu mă încadrez în buget. Parcă mă simt forţat să îmi iau Logan, împotriva voinţei mele. Şi rezist ca un catâr încăpăţânat. Până când, oare?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *