Loganul de sub husă

Un moş de vreo 60 de ani sau poate şi mai mult are un Logan. Păstrat cu grijă în faţa blocului, sub o husă. Până astăzi, nu văzusem niciodată maşina, ci doar intuisem după formă că este Logan.

O dată l-am văzut pe moş că mătura frunzele de pe ea, altădată că o spăla. Husa de pe maşină, nu maşina. Însă astăzi, stupoare, am văzut şi maşina. Mă rog, o parte din ea, spatele, de pe care moşul trăsese husa. Chiar mă bătea gândul să îi fac o poză, dar îmi era că o să arăt cam weird. Însă ciudat era ce făcea moşul: cosea husa.

Deci, prin prisma a ceea ce am văzut până acum, ce face moşul: are grijă de maşină sau de husă? Foloseşte vreodată maşina? O fi a lui sau a fiului şi, prin grija faţă de maşină, adică de husă, moşul îşi exprimă dragostea faţă de fiu?

Îmi aminteşte de un vecin de la bloc, din copilăria mea, care avea o grijă exacerbată pentru Dacia din garaj, până am aflat că era să îl omoare nevasta de nervi. Îl considera nebun, obsedat de grija pentru maşină, deşi o folosea extrem de puţin, de teamă să nu i-o lovească cineva…

Să spunem că astea ar fi extreme. Numai că acum majoritatea şoferilor îşi tratează maşinile cu mult prea puţină atenţie. De la trecerea cu nonşalanţă prin gropi (“dă-o draq, e un fier”) până la evitarea spălătoriilor foarte multă vreme, actualii posesori de maşini afişează o comoditate vecină cu “e a mea, io o omor!”. Păi dacă nu ai grijă de bunul tău, atât de costisitor, înseamnă că în general nu prea ai grijă de nimic, nu? Deci nici de regulile de circulaţie sau de ceilalţi participanţi la trafic. Cam asta gândesc eu despre cei cu maşinile extrem de murdare, dar poate că gândesc prost.

De aia nu mi se pare penibil moşul foarte grijuliu cu husa de pe maşină. Pentru că este, totuşi, un exemplu de urmat măcar pe sfert.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *