Mașinile și motocicletele mele

Un fel de jurnal de bord al mașinilor (și motocicletelor) personale. Plus ce mașini aș vrea în ”garajul meu ideal”, dacă aș fi milionar.

MAȘINILE MELE

Suzuki Jimny (din 2008 încoace)

Ei bine, da, anul de graţie 2008 m-a făcut, spre final, să îmi iau un Suzuki Jimny, o pasiune care a tot crescut în mine de vreo doi ani încoace.

VEZI AICI JURNALUL CU SUZUKI JIMNY

Aşadar, am trecut de la rangul de simpatizant al curentului offroad la practicant-veveriţoi-începător. Maşina este cea de AICI, pe care deja am avut-o un weekend pe mână înainte de a mă decide să o iau.

De ce este Suzuki Jimny poreclit “veveriţă”? De fapt, mai întâi să vedem de către cine: hipopotamii Nissan Patrol, bivolii Land Rover Defender, rinocerii Mitsubishi Pajero sau elefanţii Toyota Landcruiser. Nume grele în domeniul offroad… şi grele şi la propriu, faţă de Suzuki Jimny.

Şi aşa au devenit maşinile offroad Suzuki (Samurai, Jimny, Vitara) veveriţe, care se duc la joacă în pădure la adunat alune. Right. Având în vedere că în 80% dintre situaţiile uzuale din offroadul mediu orice maşină de teren Suzuki face faţă ca oricare alt mastodont enumerat anterior (şi asta fără modificări aftermarket costisitoare), veveriţele nu ar trebui subestimate. Bineînţeles, asta dacă veveriţoiul de la volan ştie ce face – iar, din punctul ăsta de vedere, mă aşteaptă o perioadă de învăţăcel.

Despre Suzuki Jimny am vorbit la modul general mai multe într-un post anterior. Ce nu am spus este că am decis să renunţ la cealaltă pasiune a mea, pe doar două roţi. Asta este, vine criza, nu pot să mă întind mai mult decât plapuma, vorba aia…

Dar staţi pe-aproape, care vă interesează, că urmează jurnalul aventurilor cu my little Suzuki Jimny!

VEZI AICI JURNALUL CU SUZUKI JIMNY

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

MOTOCICLETELE MELE

Aprilia Pegaso 650 Cube (din 2008 până în 2009)

Din iunie 2008, am un nou motor, de genul allrounder. O să-i spun goodbye drăguţului de Kawa şi să vedem cât de repede mă acomodez cu Pegaso. Primele impresii din prima zi de riding le puteți citi AICI.

———-

Kawasaki ER5 (din 2007 până în 2008)

Cam 5.000 km la bord, a fost al unei tipe, a căzut cu el, l-a reparat şi a scăpat de el. Lucky me! Mere perfect, arată foarte fain, mă aştept la un amor de lungă durată… până oi face un buy-back pentru o Honda Hornet, febleţea mea.

Dar până atunci trebuie să bag kilometri sub şa, că trebuie! Noroc cu Ilioara, unde am mai exersat manevrele, mi-am dat seama cât de greu e motorul (e cam greu, nu mă aşteptam…), am mai învăţat una-alta despre butoane şi reglaje, m-am obişnuit să semnalizez şi să mă asigur în oglinzi… diverse chestii.

Hmm.. cu riscul de a auzi hăhăituri, trebuie să recunosc: am căzut cu motorul. Dar nu în mers, ci pe loc! Neatent, m-am oprit şi am pus piciorul drept jos. Cam jos, de fapt, pentru că era o adâncitură în caldarâm şi m-am pomenit că mă tot duc spre dreapta. Noroc, totuşi, cu protecţiile de la motor, sigure şi rezistente, astfel că al meu Kawa nu are nici pe draq!

Deh… sunt sigur că emoţiile nu s-au terminat, dar sper să nu fie prea dureroase sau costisitoare următoarele. C U on the streets!

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

GARAJUL MEU

Pentru că m-am mai maturizat între timp, declar că ideea inițială a garajului personal dacă aș fi miliardar (da’ ce idiot eram în tinerețe…) e cam trasă de păr și copilărească.

Până la urmă, pasiunea pentru mașini cam trebuie să aibă o limită. Și mi se pare inutil să faci grămezi de bani pe care să le îngropi în garaj pentru niște jucării de oameni mari în loc să te limitezi la ceea ce ai cu adevărat nevoie de la mașini și să direcționezi banii și munca spre lucruri mai nobile.

Ăia care râdeți de ceea ce spun aici, pls, înecați-vă cu un os de rechin sau cu caviar super-scump, sunteți niște ignoranți.

Așadar, garajul meu ar arăta astfel:

1. mașină de oraș: Mitsubishi i-MiEV

- este o mașină electrică super-suficientă pentru traficul urban, este nepoluantă și e surprinzător de performantă și de agilă; electric car rules!

2. mașină pentru drumuri mai lungi: Lexus RX 450h

- un allrounder confortabil, spațios, luxos și cu propulsie hibridă (sunt ecologist, ce vreți); dacă ar fi vorba, totuși, de drumuri mult mai bune ca ale noastre, pentru voiajurile lungi cel mai probabil m-ar tenta un Volvo V60 Plug-in Hybrid

3. mașină pentru ieșiri mai aventuroase (offroad adicătălea…): Mercedes-Benz G-Class, versiunea scurtă

- e un clasic în viață, cu o tehnologie perfectă pentru aventurile temerare, dacă se apelează și la o preparare sumară a mașinii (troliu, bare, cauciucuri MT); nu mă gândesc la offroad de performanță, totuși, ci la genul de expediții unde nu ai vrea să fii luat pe nepregătite de vreo situație mai delicată

4. mașină sigură și spațioasă pentru o familie mai numeroasă (versificare neintenționată…): Mercedes-Benz R-Class, versiunea lungă

- pentru că de la o mașină de familie vrei 7 locuri, confort și relaxare în conducere, spațiu mult și siguranță pe toate planurile (deci și 4×4), R-ul mi se pare cea mai potrivită mașină de familie pentru cine are bani

5. mașină de fun, pentru ieșiri scurte: Mazda MX-5 Roadster Coupe

- esență tare în recipient mic, oferind strictul necesar pentru o experiență faină, în special la mare; de ce să dau zeci de mii de euro sau poate chiar suta de mii pe nume sonore, performanțe excelente inutile pe șoselele reale și un lux de care nu am nevoie?

6. mașină pentru senzații tari (de preferat pe circuit): BMW Seria 1 M

- acest mic bolid e o reușită și, în condiții de circuit, reușește să te ducă într-o zonă a senzațiilor foarte apropiată de a unor mașini cu mult mai scumpe și mai complexe; iar dacă ești genul de pilot cu capul pe umeri, e o sportivă super-eficientă și pe șosea

7. mașină exotică (pentru că rămân un viciat auto): Rimac Concept One

- fuckyou, veyron, aș da banii pe acest supercar electric total necunoscut, dar care arată bine și anunță 1.000 CP… electrici!

Mașinile astea mi-ar fi suficiente dacă aș fi milionar Să vedem pe parcursul anilor ce altceva m-ar mai tenta să adaug în garajul meu ideal.