nu sunt consumatorul celor mai valoroase branduri din lume. de ce oare?

Pai ia sa vedem ce zice Interbrand, o companie de consultanta care face anual un Top 100 cu cele mai valoroase branduri din lume. Pe ce criterii? Teoretic, ei le explica. Practic, e doar inca o chestie de marketing pentru fraierit populatia.

Prin urmare, avem un TOP 10 care arata asa:

1. Coca Cola (70 miliarde USD)

Nu mai beau tâmpenia asta de mulţi ani. Recunosc, am mai luat aşa, câte o duşcă uneori, din curiozitate sau pentru că nu era altceva la îndemână. Dar rămân stupefiat de cât de proşti pot fi ăia care beau la greu orice băutură făcută de coca cola. Lipsa de informaţie, ce să le fac.

2. IBM (64 miliarde USD)

Pentru ăştia nici nu contează utilizatorul obişnuit, ei sunt un fel de mare furnizor de IT pentru companii. Dacă e vorba de companii gestionate de guverne, cu atât mai bine. Un fel de monopolism bazat pe prietenii cu mari comisioane. Ce, credeaţi că numai la noi există aşa ceva? Ba bine că nu.

3. Microsoft (60 miliarde USD)

Sau, în traducere, “compania htăpăreaţă de software mult prea scump, care este protejată de legile copyrightului, deşi 80% dintre oamenii normali apelează la programele trecute în prealabil prin mâna hackerilor”. Cât de stupid poţi fi să dai o licenţă de windows cu minim 100 de dolari când, în mod normal, dacă ai da-o cu 10 dolari, ai avea profit mult mai mare şi o apreciere extraordinară din partea publicului larg? Stupid, dar uite ce de bănet, frateeee!

4. Google (43 miliarde USD)

Bun, folosesc google, recunosc. Dar nu sunt un afon dintre cei care deschid internetul, le apare pagina google si tastează în câmpul de căutare “www.nume-de-site.com”. În plus, sunt foarte reticent în ce priveşte rezultatele – deoarece interesul bazat pe publicitate (dai banu’, te scot în faţă la rezultatele căutării!) l-a depăşit pe cel de la care s-a plecat iniţial, de instrument ajutător pentru publicul larg. Sincer, nu vi se pare că a început să devină enervantă căutarea pe google?

Şi totuşi, evoluţia Google pare de neoprit: anul ăsta sunt cu 3 poziţii mai sus decât erau în 2009. Ceea ce nu înseamnă că Google devine mai bun.

5. GE (42 miliarde USD)

Despre GE am auzit doar în momentul când şi-a făcut fratelo leasing pentru maşină, la GE Money (mă rog, nu el, ci firma de unde a cumpărat maşina). Nu am avut de a face cu GE Money până acum. În rest, habar nu am şi nu mă interesează ce alte chestii învârte – cică ar fi un conglomerat de companii, cu o arie largă de activităţi, dar mai răruţ pe plan european.

Oricum, e clar: e o companie mare, care nu evolueză chiar aşa de bine (anul trecut a fost pe locul 4).

6. McDonalds (33 miliarde USD)

Ha, ha, ha! Bine, măh, recunosc: am consumat şi eu “mecdonalţ” la viaţa mea. Nu sistematic şi nicidecum zilnic. Cred că în ultimii 5 ani aş putea contoriza maximum 5 vizite pe an pe la restaurantele astea. Ultima oară am făcut-o obligat de situaţie: nu aveam cash, ci doar cardul, iar mcdonalds erau singurii din carrefour care îl acceptau. Nu uit nici acum cât de execrabil a fost acel burger cu carne de vită. Yuk! Never again!

7. Intel (32 miliarde USD)

“Intel inside, stupid outside” este o poantă care îmi place atunci când vorbim de această companie extraordinar de lăudată. Şi eu spuneam, atunci când mi-am luat PC (adică acum vreo 8 ani? nu râdeţi de mine!), că vreau cu procesor Intel, dar până la urmă am luat AMD, că am ieşit mai ieftin. Şi nu am avut probleme. Ăştia aplică, de fapt, cam aceeaşi politică precum IBM şi Microsoft…

Totuşi, în ciuda reticenţei mele, Intel a evoluat de pe poziţia a 9-a de anul trecut.

8. Nokia (29 miliarde)

În principal, finlandezii sunt cunoscuţi pentru telefoane. Totuşi, eu personal am avut doar Ericcson, ulterior devenit SonyEriccson. De la Nokia am un amărât de telefon de firmă, 1208, din ăla care arată antic şi sărăcăcios. Nici bateria nu prea îl mai ţine, iar despre blocări, ce să mai spun, e mai fiabil W810i pe care îl am (şi care nu e deloc un exemplu de fiabilitate). Nu cred că o să îmi iau Nokia nici în viitor, îi aud pe mulţi că se plâng de telefoanele astea bengoase, mai alesc că sunt şi scumpe.

Oricum, slabi finlandezii: au căzut de pe poziţia a 5-a unde erau anul trecut. Poate pentru că şi-au deschis fabrică în România :)

9. Disney (28 miliarde)

Walt Disney a avut un vis măreţ. Care acum s-a transformat într-o chestie de marketing kitsch. Aproape orice film Disney, mai ales de animaţie, îmi lasă un gust de non-quality. Triviale, pentru vulg, slabe. Şi, mai rău, influenţează modul de gândire al copiilor. Îi strică, deci, pregătindu-i să devină care de tun şi cumpărători uşor de programat în viitor. Penibil.

Şi totuşi, Disney a urcat de pe poziţia a 10-a, pe care o ocupa în 2009…

10. HP (26 miliarde USD)

Nu cred că am mi-am luat vreodată ceva de la HP. La laptopuri mă mai uitam, când voiam să îmi iau. Dar m-a convins HP-ul de la birou că nu ar fi o investiţie bună. Ar fi scump şi prost. Dar ce contează părerea mea câtă vreme HP are aceeaşi politică precum alţi grei din domeniu: fuck userul simplu, ne băgăm pe sub pielea companiilor.

Şi uite aşa, HP a urcat de pe locul 11 pe 10.

Aşa arată Top 10 Best Global Brands 2010. Un top făcut, pun pariu, din raţiuni de marketing. Ceva de genul “vreau un telefon bun, care e cel mai bun?” “Cum care, Nokia, păi e în top 10!”. Mai contează dacă e sau nu e bun? E valoros, frate!

Right… băi, companiilor, puteţi fi cele mai valoroase şi să ascultaţi manelele cu valoarea mea valoarea mea cât vreţi voi. Eu unul nu voi deveni clientul vostru. Decât forţat de împrejurări, dacă va fi cazul…

P.S.

Dacă ne uităm la topul din anul 2001, se observă că nu prea sunt schimbări.  Adică în aproape 10 ani de zile companiile astea mamut sunt cam la fel? C’mon, pe cine încearcă ăştia să păcălească?

Păi… pe noi. Mă rog, pe voi. Şi uite că reuşesc cu brio!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *