o fi adevărat? cică banii nu ne motivează aşa de mult

Un mic filmuleţ care are nişte concluzii argumentate, dar cam ciudate, dacă ne raportăm la democraţia de junglă valabilă în România:

http://www.youtube.com/watch?v=u6XAPnuFjJc

Totuşi, sunt de acord cu partea finală, că ar trebui să ne gândim la o lume mai bună în care să trăim împreună, decât să ne gândim separat care să facă mai mulţi bani.

Sau o fi doar un idealism aiurit pentru o realitate atât de meschină?

5 Comments

  • E o perspectiva destul de pragmatica si nu e idealism, parerea mea. Nu asta imbogateste cel mai mult viata noastra, atunci cand reusim sa lucram in comun la ceva? “Cel ce a aflat prieten a aflat leacul vietii” … De obicei lucrul asta se intampla acasa, in mediu familial dar poate fi si la slujba. Da, asta chiar da calitate vietii … te scoate din individualism … Un om care ar fi constient de completa parasire in constiintele celorlalti n-ar mai avea “benzina” sa traiasca. Viata “ideala” e aia sugerata de traditie, e “liturghia” lucrul in comun pastrand deschisa si perspectiva vesniciei, care trezeste si valorizeaza… Am vazut ca tratezi cu o mare rezerva viata bisericii. Asa ne invata lumea. Da uite ca unii doxa, ca Jaroslaw Pelican – revenit la Ortodoxie – definesc traditia ca “viata oamenilor sfinti”. E drept ca nu se descopera fara atentie binevoitoare si nu e accesibila majoritati starilor induse de lumea in care traim, dar asta nu inseamna ca nu exista – noi nu avem ochi pentru ea.

  • eu unul, fiind (inca) idealist, apreciez expunerea din filmulet.

    cu biserica si religia, e alta poveste. ortodoxie, catolicism…. sunt doar instrumente de manipulare. lucrurile de baza, de bun simt, sunt rastalmacite.

    religia mea este bunul simt si intelegerea cu aproapele tau. restul religiilor sunt bulshit

  • Cat timp ramanem in sfera asta cotidiana ceea ce spui e corect – orice autoritate care vrea sa se erijeze deasupra bunului simt e superflua. Nu insa cand sapi mai adanc si cauti o rezolvare si la problema mortii – in fatza careia atitudinea de liber cugetator clacheaza. Cum spunea filmuletul suntem maximizatori de sens … Ori in fatza propriului mormant viata nu are sens. E absurda. Am remarcat ca oamenii se impart aici in doua: unii care cred ca este o solutie si altii care au abandonat cautarea. Este evident ca daca exista un raspuns el nu poate fi definit decate decat cu ajutorul unei traditii care cumuleaza reperele catre solutie decat unor trairi individuale. E ca atunci cand citesti o carte: retraiesti ce scrie autorul dar primatul ii apartine lui, a trait inaintea mea. Asta-i rolul traditiei. Am si eu meritul meu, ca o traiesc dar primatul e al ei in problemele astea adanci

  • hmm…. adopti un limbaj cam prea erudit pentru lumea internetului :)

    daca vorbim de moarte, parerea mea este urmatoarea: nu exista.

    noi suntem, de fapt, parti ale unui intreg, cu care ne contopim dupa ce trecem prin experienta pe care o numim viata pe pamant.

    simplu.

  • nu stiu cum ai ajuns la convingerile astea – care, in treacat fie spus se suprapun cu ale mele in buna parte, numai ca nu sunt mai simple si putin elaborate, si nu e nici treaba sa stiu :) … In ce ma priveste prefer drumul batut bazandu-ma pe experienta celor dinainte “ce partasie vom avea cu sfintii, daca nu vom urma lor ?!” … tari vorbe, care trezesc, si exemplele vietii lor si mai tari …
    In ciuda faptului ca e un eveniment coplesitor trecerea din aceasta lume am citit undeva ca un crestin ar trebui sa considere moartea un eveniment la timpul trecut. Si altundeva am gasit si explicatia: viata in Dumnezeu devine mai intima decat moartea care ajunge astfel ceva exterior, o trecere, un paste … Si astfel frica mortii care ne tine pe toti ( materializata prin goana dupa placere si fuga de durere ) dispare facand loc unei vieti frumoase, in adevar, libera … Cred ca o sa inchei aici, nu vreau sa te plictisesc :) Numai bine

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *