până şi iarna a intrat în criză!

Cel puţin în Bucureşti nu pupă nimeni zăpadă. Aproape la fel ca în ultimii doi sau trei ani, nici nu mai ştiu exact.

Ba mai mult, toate estimările sunt date peste cap: dacă vineri a fost cald şi soare şi mi-am facut planuri de ieşit cu motorul în weekend, uite că un înger păzitor (sau neuronul de pe urmă, cine ştie…) mi-a şoptit să verific, totuşi, evoluţia vremii.

Şi nu mică mi-a fost surpriza când AccuWeather mi-a zis că sâmbătă este frig, iar duminică plouă! Ceea ce, ghici, chiar aşa s-a şi întâmplat!

Bun, trecând de la vreme la criza economică, ce naiba ne aşteaptă în 2009? O să murim de foame? O să intrăm cu toţii în şomaj? Falimentăm ca ţară, ca naţiune, ca umanitate?

Eu unul nu cred, deşi am o teamă nătângă în mine, inoculată de toate ştirile din mass media – dar oare dacă aveam televizor şi radio (de ce draq îmi luaţi taxa radio-tv, băi?) şi cumpăram şi ziare, acum ce făceam? Vindeam tot de prin casă, îmi făceam o groapă în pământ şi aşteptam să treacă criza? Aş fi ajuns în pragul nebuniei şi a panicii că vine sfârşitul lumii?
Wake up! Criza asta nu e sfârşitul lumii, este pur şi simplu o palmă pe care trebuia să o primim o dată şi o dată, ca societate. Pentru că am ajuns la un grad de confort vecin cu miserupismul şi nepăsarea faţă de ceilalţi. Consumăm în prostie, nu reciclăm nimic, devenim obezi şi bolnavi, punem pe primul plan egoismul şi nesimţirea, vrem cât mai mult acum fără a ne mai gândi la viitor.

Toţi, fără excepţie.

Aşa că ar trebui nu să ne lăsăm inundaţi de toate ştirile panicarde despre criza economică mondială, ci să începem fiecare să ne analizăm mai bine modul de viaţă şi priorităţile. Că, dacă nu ne rezolvăm noi problemele, cine o să ni le rezolve?

P.S.

Faptul că sunt pe cale să îmi iau Jimny-ul mult visat sigur este considerat prostie de cei care deja au fost infectaţi de teama asta a crizei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *