28/02/2016

Parcul auto din România: nu aude nimeni semnalul de alarmă?

Cam câte autovehicule credeți că există în circulație în România? Conform DRPCIV, la finalul lui 2015 numărul de vehicule pe roți (de la autoturisme, scutere și motorete până la autobuze, tiruri și remorci) de pe șoselele și puținele noastre autostrăzi se ridica la 6,6 milioane de unități.

parc-auto-romania-1---oraan

Mai exact, din 2008 (anul de mare criză economică mondială, remember?) până în 2015, în decurs de 8 ani, parcul auto a crescut de la 5,071 milioane de vehicule până la 6,6 milioane. Deci în 8 ani s-au adăugat peste 1,5 milioane de vehicule – sau, în procente, parcul auto a crescut cu 30%. Mult, puțin?

Mai degrabă ciudat, pentru că populația României s-a cam redus: conform statisticilor oficiale, față de 2008, când eram 21,5 milioane de români, pe final de 2015 am ajuns la circa 19,5 milioane. Deci în 8 ani suntem mai puțini cu 2 milioane de locuitori, dar avem cu 1,5 milioane mai multe vehicule… Nu voi comenta această balanță.

În schimb, remarc faptul că sunt vreo 7 milioane de români cu permis de conducere – deci, statistic vorbind, ne apropiem de momentul în care vom avea un vehicul/șofer?! Ei, nici chiar așa… Pentru că ”vehicul” nu înseamnă automat ”mașină”. De fapt, aproape 350.000 de vehicule sunt remorci și semiremorci, iar vreo 112.000 sunt vehicule pe două și pe trei roți (scutere, motociclete, etc.).

Hai să vedem ce și cum defalcând vehiculele în categorii mai clare.

 

Parcul auto: autoturisme

2015 este un an important pentru segmentul autoturismelor de la noi: e pentru prima dată când s-a depășit cota de 5 milioane de autoturisme înmatriculate în România. Unde prin ”autoturism” înțelegem acele autovehicule destinate transportului de persoane, care, în mod uzual, sunt ”mașini personale”. Numai că, în general în cazul pieței de mașini noi, o mare parte (60-70%) sunt mașini cumpărate de firme, pentru manageri și angajați.

Din 2008 până acum (deci în 8 ani de zile), numărul de autoturisme a crescut cu peste 1,1 milioane de unități. Dar îi rog pe fanii ”creșterilor cu orice preț” să se abțină de la aplauze: e o creștere generată de importul masiv de mașini second hand, mai mult vechi și foarte vechi decât relativ noi.

Și, ca să-nțelegem cât de cât dimensiunea dezastrului (pentru că un parc auto cu mașini învechite reprezintă un dezastru pentru mediu și pentru siguranța pe șosele), ia să vedem ce ne spune graficul de mai jos:

parc-auto-romania-3---oraan

Fiecare linie corespunde unui interval de vechime pentru autoturismele înmatriculate în fiecare an. După cum se observă, mașinile cele mai noi (cu roșu, având vechime între 0 și 2 ani) au scăzut sistematic până în 2012, ceea ce a corespuns unei prăbușiri a pieței de mașini noi în anii post-criză.

În paralel, au proliferat importurile de mașini second hand vechi, iar, de la an la an, mașinile deja existente în parcul auto s-au învechit, îngroșând rândurile următoarelor categorii de vechime. Acum cele mai numeroase de pe șosele sunt mașinile cu vechime între 6 și 10 ani.

Dar s-ar putea ca, în 2016 sau 2017, dacă lucrurile merg la fel ca acum de haotic din punct de vedere legislativ, să devină mai numeroase mașinile cu vechime între 11 și 15 ani. Oricum, în anul de grație 2015, din cele 5,15 milioane de autoturisme în circulație, situația stă cam așa:

  • 0,2 mil. mașini: vechime 0-2 ani
  • 0,33 mil. mașini: vechime 3-5 ani
  • 1,52 mil. mașini: vechime 6-10 ani
  • 1,42 mil. mașini: vechime 11-15 ani
  • 0,79 mil. mașini: vechime 16-20 ani
  • 0,87 mil. mașini: vechime peste 20 ani

Adică o treime dintre autoturisme au fost fabricate înainte de 2000, deci îndeplinesc maxim norma de poluare Euro 2. Peste jumătate dintre mașini sunt fabricate înainte de 2010, cele mai multe dintre ele fiind cel mult Euro 4.

Și doar puțin peste o jumătate de milion (adică vreo 10%) sunt mașini mai noi de 5 ani, deci având tehnologii ceva mai moderne, atât din punct de vedere al siguranței, cât și al consumului și poluării (deși aici deja ajungem în zona extrem de gri a scandalului Dieselgate…).

Dar asta nu e tot. Iată cum arată evoluția parcului autoturismelor în funcție de cele două mari tipuri de motorizări: diesel și benzină.

parc-auto-romania-4---oraan

”Benzinarele” rămân dominante, în 2015 fiind de 1,7 ori mai numeroase decât dieselurile. Se observă, însă, că mașinile cu motoare diesel au un trend al creșterii mai susținut, fiind de aproape două ori mai multe decât în urmă cu 8 ani (în timp ce benzinarele au crescut numai cu vreo 12%). Din nou, efect al importurilor masive de mașini second hand, Europa ”gemând” de dieseluri învechite de care abia așteaptă să scape.

Ca o paranteză, deși mașinile diesel par mai prietenoase cu bugetul familiei, fiabilitatea lor e mai precară, întreținerea mai scumpă, iar poluarea (pentru că multe sunt folosite în mediul urban) extrem de gravă – mai multe detalii în această analiză.

 

Parcul auto: autoutilitare

Dacă autoturismele sunt în principiu o cheltuială, fie din necesitate, fie din confort, autoutilitarele sunt un bun barometru pentru a vedea… cam cât se muncește în țara asta. Pentru că, evident, ”dubele” sunt folosite pentru a transporta mărfuri și bunuri, deci sunt un exponente al motorului economiei. Și de multe ori ne arată cam cum merge sectorul IMM-urilor.

parc-auto-romania-5---oraan

Din acest punct de vedere, ar trebui să ne bucure că numărul autoutilitarelor a crescut vertiginos în România ultimilor 8 ani, cu 60%. Ok, autoutilitarele sunt de vreo 7 ori mai puține decât autoturismele, dar asta nu e relevant acum. Mi se pare mult mai important faptul că aceste vehicule au căutare, chiar dacă vorbim de second hand.

În mod interesant, dacă în cazul autoturismelor e oarecum normală învechirea accentuată a parcului auto, în cazul autoutilitarelor faptul că o bună parte dintre ele au o vechime respectabilă ne arată că economia funcționează. E adevărat, ar fi de preferat ca autoutilitarele să fie cât mai noi (mai ales dat fiind regimul intensiv de exploatare a acestora, față de autoturismele obișnuite.

parc-auto-romania-6---oraan

Totuși, se observă că autoutilitarele foarte vechi (peste 20 de ani) au o pondere mai redusă, în timp ce vehiculele noi și mai puțin vechi (până în 5 ani) sunt într-un procent de 14% din totalul autoutilitarelor, ceva mai bine decât în cazul autoturismelor. Pe de altă parte, autoutilitarele second hand au o dinamică puternică, ajutate și de timbrul de mediu mai prietenos.

În ce privește departajarea pe tip de carburant, situația este inversă față de autoturisme: autoutilitarele diesel au ajuns de aproape 10 ori mai numeroase decât cele pe benzină, volumul acestora din urmă scăzând sensibil în ultimii 8 ani.

parc-auto-romania-7---oraan

Tot în categoria autoutilitarelor ar mai putea intra și automobilele mixte, autospecialele sau vehiculele autospecializate. În general e vorba de autoturisme și autoutilitare transformate pentru acțiuni specifice (de la ambulanțe și mașini de pompieri până la transporturi speciale sau diverse activități din domeniul construcțiilor sau agriculturii).

În total, toate acestea numără mai puțin de 150.000 de unități la nivel național, o parte dintre ele având ca bază vehicule grele. În mod curios, în majoritatea covârșitoare a cazurilor vechimea este mare și foarte mare – de altfel, cele mai numeroase astfel de vehicule au peste 20 de ani. Ceea ce este inadmisibil din punct de vedere al siguranței în exploatare pentru niște mașini cu o utilizare specifică.

parc-auto-romania-12---oraan

Parcul auto: autobuze și microbuze

Transportul de persoane în România mai face uneori subiectul unor analize care mai de care mai pesimiste. Împărțind aceste vehicule în două mari categorii, avem o imagine destul de clară: segmentul autobuzelor și autocarelor a fost în derivă până nu demult, în timp ce segmentul microbuzelor de persoane a evoluat încet, dar sigur, prin micile firme de transport.

parc-auto-romania-10---oraan

Faptul că în graficul din stânga se observă o revenire a vehiculelor mari de transport persoane ascunde un adevăr sumbru: în general, e vorba de autocare, majoritatea folosite pentru transportul internațional – lucru care merge mână-n mână cu exodul populației. În schimb, regiile municipale (adică mijloacele de transport în comun din orașe) au pierdut masiv terenul în favoarea micilor întreprinzători (adică a diverselor firmulițe cu microbuze). Așa încât transportul în comun este efectiv deplorabil în multe zone din România, dar și foarte scump și ineficient.

parc-auto-romania-11---oraan

Marea problemă a vehiculelor mari pentru transport persoane este vechimea: practic, mai mult de jumătate dintre autobuze și autocare au peste 16 ani vechime. Și mai grav este că o treime (adică aproape 7.000 de vehicule) au depășit perioada maximă pentru casare. Doar puțin peste 1.500 de vehicule au o vechime mai mică de 5 ani – dacă ne gândim că propulsia este eminamente diesel, vă las să vă faceți singuri o idee despre ce înseamnă poluarea cu motoare vechi și foarte vechi, care ard motorină zilnic.

Nu la fel stau lucrurile în domeniul microbuzelor, care, fiind vehicule mai mici și mult mai ieftine, nu ajung la cicluri de viață așa de îndelungate. Doar 5% dintre ele au peste 20 de ani, respectiv 10% au între 16 și 20 de ani – adică un total de circa 3.700 de unități. Adică la fel de multe ca microbuzele mai noi de 2 ani, ceea ce, să recunoaștem, e deja o bună performanță.

Majoritatea au o vechime de până în 10 ani, așa încât o concluzie interesantă poate fi că microbuzele pot oferi o siguranță ceva mai bună decât autobuzele și autocarele. Asta dacă nu ajungem la eternele problemel cu depășirea constantă a numărului de călători.

În paranteză fie spus (aviz autorităților, deși mă îndoiesc că nu știu factorii de decizie aceste lucruri…), rezolvarea problemelor de trafic în România pornește de la rezolvarea transportului în comun. Este pe de o parte hilar, pe de o parte strigător la cer că ROMAN, ROCAR, ROBUR, DAC sau AUTOBUZUL sunt sigle în general dispărute și care mai ornează doar niște hârburi care elimină total termenul ”civilizat” din transportul public de la noi.

 

Parcul auto: transport greu

În acest domeniu am reunit mai multe categorii în care DRPCIV împarte vehiculele mari de marfă, cum ar fi autotractoare și tractoare rutiere (adică tiruri și camioane). Tot aici am inclus și o categorie aparte de vehicule grele: tractoarele, fie că vorbim de cele pentru uz agricol, fie de cele pentru construcții (buldozere, excavatoare). De asemenea, toate tipurile de remorci și semiremorci consider că e potrivit să fie înglobate tot aici, deoarece sunt utilizate în principal pentru transport greu.

În ceea ce privește camioanele și tirurile, numărul acestora, culmea, a scăzut în ultimii 8 ani. Și nu puțin, ci aproape cu un sfert. Între timp, s-a ajuns ca peste jumătate dintre ele să depășească vechimea de 20 de ani, în condițiile în care astfel de vehicule de transport mai noi de 5 ani sunt aproape inexistente – conform statisticilor DRPCIV, doar 2 astfel de vehicule sunt în intervalul 0-2 ani. Să fie vorba despre vreo eroare birocratică?…

 

parc-auto-romania-14---oraan

Mult mai îngrijorător decât aspectul siguranței îl reprezintă cel al poluării, deoarece aceste vehicule grele, pe măsură ce crește vechimea, sunt din ce în ce mai îndepărtate de normele actuale. Și, cum vorbim de motoare diesel mari, care consumă de câteva ori mai mult decât un autoturism diesel, cred că undeva la Ministerul Mediului ar trebui tras un semnal de alarmă.

Situația vârstei se repetă destul de fidel și în cazul remorcilor și semiremorcilor, majoritatea având de asemenea vechimi foarte mari (deși 10% dintre remorci au maximum 2 ani vechime). În cazul acesta, vechimea foarte mare pune problme în principal la capitolul siguranță – mai ales într-o țară unde corupția și șpaga sunt la rang de artă deja (da, mă refer la factorii de control care închid ochii la anumite probleme cu ocazia diverselor controale).

În privința tractoarelor (agricole sau din construcții), distribuția pe categorii de vechime e oarecum uniformă. Un sfert dintre ele sunt mai noi de 5 ani și doar o treime depășesc 20 de ani (fiind vorba, în general, de tractoarele deținute de cei de la țară, ”vechituri” moștenite din epoca trecută). În cazul agriculturii, însă, intervine factorul pozitiv al subvențiilor sau diverselor programe europene, ceea ce facilitează achiziția de utilaje mai noi. Poate că ar trebui aplicat un sistem similar și la Ministerul Transporturilor?…

parc-auto-romania-15---oraan

 

Parcul auto: motociclete, scutere, etc.

Trec rapid în revistă domeniul vehiculelor pe două roți (deși unele sunt pe trei roți, iar altele chiar pe patru, cu e cazul ATV-urilor). Remarc în treacăt că legislația și terminologia RAR-ului au nevoie de un ”facelift”, deoarece termenul ”motociclu” definește atât motociclete, cât și scutere. Iar, ca o curiozitate, în România sunt înmatriculate oficial aproape 500 de motocicluri… diesel (dintre care 15 sunt motociclete!). Din nou am dubii privind birocrația.

parc-auto-romania-16---oraan

După cum se observă, jumătate dintre aceste vehicule au o vechime rezonabilă, între 5 și 15 ani (deci sunt de producție după 2000). Totuși, rămân multe cu o vechime mare și foarte mare. Mă aștept în curând la o legislație mai clară în privința poluării și siguranței motocicletelor și scuterelor, așa încât acestea vor fi victime sigure.

 

CONCLUZIE

Din punct de vedere al mijloacelor de transport, România este o țară cu un parc auto foarte învechit. Lucru pe care factorii de decizie și autoritățile l-au tratat cu extrem de multă superficialitate, iar tergiversarea aplicării unor soluții coerente ne-a adus într-o situație pe care nu știu cine va avea curajul să încerce să o rezolve.

Am mai spus-o și altă dată: Europa de Vest are nevoie să scape de mașinile uzate, iar România este una dintre destinațiile favorite pentru acestea. Mă abțin de la comentarii (de natură politico-economico-conspiraționiste…) și doar constat că suntem total nepregătiți pentru tăvălugul legislativ care e așteptat în următorii ani în întreaga Europă. Și care va avea o componentă eco foarte puternică – deoarece reducerea poluării în transporturi este deja o chestiune de siguranță mondială.

Aștept foarte curios transformarea mult-blamatei taxe auto (care, într-adevăr, a fost gândită extrem de prost, conștient sau nu) într-un impozit anual. Mi-e teamă de reacțiile negative pe care o astfel de mișcare le va induce în rândul populației. Dar acesta este efectul unui sfert de secol de românism-post-comunist. Să vedem dacă vom învăța o lecție utilă.

SURSA STATISTICILOR: DRPCIV

7 Comments

  • Foarte interesant studiul! Deci cu toate programele Rabla, avem pe sosele mai multe “rable” decat inaintea inceperii programelor Rabla.

    • Dar este normal, cata vreme importul de masini second hand nu este monitorizat si reglementat. Prin programul RABLA sunt casate doar niste mii de masini, pe cand seconduri vechi si foarte vechi intra cu sutele de mii anual…

  • Ar fi interesant sa avem o statistica combinata cu numarul de ITP-uri si/sau RCA-uri valabile. Este foarte probabil ca o mare parte din aceste autovehicule sa nu aiba ITP/RCA si teoretic sa nu fie utilizate.

      • Multumesc pentru raspuns. Poate cei de la RAR citesc articolul si pun la dispozitie ceva informatii ?.

        In alta ordine de idei, despre masinile inmatriculate in BG care circula permanent in RO exista statistici?

        • Din cate stiu eu, nu exista niciun fel de statistici despre masinile inmatriculate in BG care circula in RO, de unde si incapacitatea guvernantilor de a stopa acest flagel.

  • Foarte documentat articolul !! Ce bine ar fi daca, firmele de transport in loc sa faca mitinguri de protest impotriva ASF(pentru ca nu mai permite preturi derizorii ale politelor RCA si pentru ca elimina din piata asigurarilor clientii politici, care sifonau banii contribuabililor…), ar fi iesit in strada in ultimii 20 ani sa solicite extinderea infrastructurii, prin drumuri expres si autostrazi !… Daca infrastructura ar fi fost alta, cheltuielile transportatorilor ar scadea serios, atat cu combustibilul, cat si cu cheltuielile de reparatii, cat si cu taxele si asigurarile…. Oricum, asigurarile au o pondere cuprinsa intre 1 si 3% din pretul de transport, deci foarte redusa…
    In plus, zilnic aflam de cate un accident cu multiple victime in care este implicat un microbuz, autobuz sau camion ! Suntem tara din UE cu cel mai mare nr. de morti in accidentele rutiere, raportat la populatie si cu una din cele mai precare infrastructuri… De fapt tot ce inseamna transport in Romania a fost dus de rapa, naval, feroviar sau rutier…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *