poezie? nu, dedicaţie-pamflet – din partea lui taică-meu

Care are o modalitate ingenioasă de a mă lua la mişto – deh, dacă e pensionar, acum îşi permite…

De recitat solemn la începerea zilei de muncă:

„Iubesc biroul meu fără lumină!

Mă simt în el ca vulpea-n vizuină!

Iubesc mobila gri, plină de praf, dulapuri burduşite, hârtii vraf.

Concediul nu-l iubesc defel ! Nici nu mai vreau s-aud de el!

Nu trebuie să dorm! Nu vreau să am odihnă!

De nu muncesc, deloc eu nu am tihnă !

De munca mea sunt fericit, nimic atâta-n viată n-am iubit !

Iubesc computerul fereastră cu scăfârlia lui albastră.

Iubesc şedintele mai lungi când am în creier cifre, dungi.

Iubesc, vă spun acu’ din nou, să stau o viaţă la birou!

Îmi place munca! Aş munci mai mult în fiecare zi.

Nu vreau salariu! Nu vreau stimă! Mi-ajunge critica drept primă!”

Eu i-aş zice “Balada workahoolicului corporatist”…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *