04/11/2015

Protestăm. Dar să știm de ce protestăm, zic

Euforia primei seri de proteste nu s-a domolit pentru că Ponta și Piedone și-au dat demisia. Gata, am învins, suntem cei mai tari, i-am răzbunat pe cei morți la #colectiv… NOT SO FAST! Cine consideră că lucrurile s-au terminat, nu doar greșește, ci deja a pierdut. Ia, inspiră/expiră de 10 ori, ascute-ți puțin logica și cerebelul și hai să analizăm DE CE PROTESTĂM.

 1. Protestăm împotriva clasei politice

Protestele de ieri nu au fost pentru a-i da jos pe ponta-oprea-piedone. Da, ăștia s-au evidențiat pentru că Ponta era simbolul pesedeului comunist, ca protejat al lui Iliescu. Oprea nici nu mai are rost să explic de ce – trebuie să plăteasca în primul rând pentru moartea unui polițist. Piedone era o victimă necesară din cauza incidentului #colectiv. Dar ăștia sunt doar câțiva – iar oprea încă e acolo, ministru.

Nu, doamnelor și domnilor, domnișoarelor și domnișorilor, fetițe și băieței care ați ieșit marți seara la protest. Nu am rezolvat nimic. Încă. Protestul este îndreptat împotriva CLASEI POLITICE, nu doar a câtorva. Împotriva lui Dragnea și a pesedeului pe care cică îl curăță. Împotriva cuplului Gorghiu+Blaga=horror, alianța penelisto-pedelistă care speră să revină la ciolan împingându-l pe Iohannis în față. Împotriva lui Băsescu, doamnelor și domnilor, căpitanul ăsta șmecher, pe care am sperat să-l detronez cu ”JOS-BĂ-SES-CU!” pe un ger cumplit acum niște ani și care iar se infiltrează în viața românilor uituci. Împotriva udemereului degrabă pecetluitor de alianțe cu oricine în compania căruia poate să fure și să facă politica asta dezgustătoare de scindare etnică. Să nu uităm nici de Tăriceanu și partidul lui marionetă, nici de unepereul lui oprea, nici de penețecedeul curvă. Plus alții.

Toți ăștia sunt ținta noastră. Toți ăștia trebuie să ne știe de frică. Au demonstrat că sunt pătați, mafioți, hoți, demagogi, etc. Eu nu vreau să mai văd niciunl dintre ăștia în poziții de unde pot să ne distrugă și conducă destinele. Voi vreți? Evident că nu. Iar lista continuă cu senatorii și parlamentarii actuali. Știm cu toții că sunt parte a unei mafii teribile, sprijinită de securitate și de structurile guvernamentale și de cam toți din administrație. Ei sunt un alt popor, mai mic, un popor de ”aleși” care se micționează pe capetele noastre și, din când în când, mai recrutează pe cineva, dacă promite să fie corupt și marionetă de cinste.

Deci, rețineți, vă rog: protestăm ÎMPOTRIVA CLASEI POLITICE, nu doar împotriva câtorva nume.

 2. Fii atent la manipulare și dezinformare

Viitorul ăsta mai bun, pentru care ieși în stradă, nu vine așa, de la sine. Nu ți-l dă dumnezeu odată cu pâinea cea de toate zilele. Nu ți-l aduce poștașul și nu îl găsești în cutiuța cu surprize. Viitorul ăsta ți-l faci tu, în funcție de ceea ce înțelegi din prezent. Dacă te lași influențat și manipulat acum, viitorul tău va fi cam ca și trecutul din ultimii 26 de ani postdecembriști: de kăkat.

La prima vedere, opinia lui Moise Guran, despre manipularea protestelor de marți seara, m-a cam enervat. A fost reacția de moment egoistă: ”ce, ăsta își bate joc de efortul meu?!”. Dar omul analizează concret lucrurile, chiar dacă e cinic. Și se bazează pe experiența trecutului, nu neapărat îndepărtat temporal. Pune punctul pe i în privința haosului din stradă. Corect. Mai trage semnale de alarmă și ținând de manipulare. Iar corect. E reticent pentru că demisiile de azi nu sunt neapărat rezultatul protestelor, ci mai degrabă par niște mutări de șah atent gândite. Parțial corect.

Moise Guran, însă, greșește când subapreciază capacitatea de înțelegere a situației de către cei care au ieșit în stradă. Sau poate nu. Cei mai mulți dintre cei de ieri erau tineri și foarte tineri. Generația feisbuc. Deștepți sau mai puțin deștepți, n-aș putea spune. Dar în mod clar mai puțin ușor de dus cu zăhărelul. Nu imposibil, ce-i drept. Însă am fost și mulți 30+, de la corporatiști și familiști până la galeriști și idealiști. Adică suntem suficient de orbi încât să nu sesizăm manevrele? Poate. Dar mă îndoiesc.

Ideea e simplă: nu-i lăsa pe alții, mai vocali sau cu mai mult nerv, să te deturneze de la ce ai ieșit să faci în stradă. Ai ieșit pentru punctul 1, dacă îți mai amintești.

 3. Ce înseamnă, mai exact, presiunea populară?

”Și-au dat demisia, am reușit, gata, putem să ne întoarcem la ale nostre, am rezolvat lucrurile”. Într-o seară? Nu fi prostuț(ă). Presiunea populară înseamnă perseverență. Nu să te iei la bătaie cu jandarmii, nu să dai foc la Casa Poporului (mno, uneori pare o idee bună…), nu să-i linșezi pe politicieni. ”Violența este ultima redută a incompetentului” spunea Asimov. Și, drace, avea dreptate. Violența naște violență, spun alții. Așa e. Prin violență ne îndepărtăm de la scop și înseamnă că am ieșit degeaba.

Ba, mai mult, violența le oferă autorităților exact argumentul suprem pentru a pune capăt protestelor. Aici revino puțin la punctul 2 și ai grijă la manipulările care te duc în direcția violenței. ”Ce, mă, asta numiți voi protest? Protestul se face cu sânge!”. Dacă ești de acord cu asta, nu ești protestatar. Cel puțin, nu unul civilizat cât de cât. Ci rămâi doar un cimpanzeu haimana.

Ce înseamnă perseverența, întrebi? Pur și simplu să le demonstrezi ălora care te conduc faptul că ești dispus să stai ore în șir și să scandezi. Faptul că ești dispus să te prinzi de brațele celorlalți din jurul tău și să formezi un lanț uman în Piața Victoriei (hai, că poate o facem și pe asta, dacă tot strigăm ”Solidaritate!”). Faptul că ești mai inteligent și poți fi mai subversiv decât maidanezii ăștia din politică. Faptul că le arăți că ai creier, nu ești o masă de carne inertă care votează și behăie la tembelizor.

Perseverența presupune și răbdare. E greu, trebuie voință. Dar, dacă nu tu, atunci cine? Pentru unul ca tine, care iese în stradă, mai sunt zece care stau acasă și își văd de ale lor, mai sunt vreo cinci care poate te înjură că vrei să schimbi sistemul, mai sunt vreo doi care ar vrea să-ți fure protestul pentru interesul lor. Dacă te lași păgubaș, ce-ai rezolvat?

Perseverează și continuă protestul până când obții obiectivul principal, enunțat la punctul 1.

 4. ”Dar dacă…?”

Poate în seara asta o să te ciomăgească jandarmii, ajungi în dubă sau la spital. Vai, nu! Dacă ți-e frică, rămâi acasă. Lasă-i pe alții să încerce să schimbe lucrurile în bine, dar măcar nu le pune piedici. Dacă ți-e frică acum, fii sigur că vei continua să trăiești cu frica zilei de mâine pentru că nu ai încercat să schimbi ceva. Orice, oricât de mic. Frica e normală. Dar nu e normal să te lași dominat de ea. Vrei un viitor mai bun? Asumă-ți responsabilitatea, riscurile, frica.

Poate în seara asta te iau la bătaie ăștia din galerii (că tot e răspândită temerea asta, cu nenorociții ăștia de pe stadioane care aia și ailaltă). De ce? Că așa vor ei. Serios? În primul rând, trebuie să știi că ultrașii au războaiele lor penibile cu jandarmii, nu cu tine. Iar jandarmii știu cu cine au de-a face. În al doilea rând, amintește-ți că la un recent meci de fotbal ”nenorociții” ăștia din galerii au demonstrat o solidaritate formidabilă cu victimele de la Colectiv. În al treilea rând, dacă pornești cu idei preconcepute despre galeriști, ai pierdut din start, pentru că asta înseamnă mentalitatea de disensiune. Fii om și riscurile scad, chiar dacă ar fi să ai de-a face cu unii fără creier (cum s-a întâmplat cu ăla de aseară, care a aruncat o petardă în jandarmi – nu consider că e reprezentativ pentru ceilalți din galerii). Ah, și ar fi bine să nu îi mai vezi separat, ”ăia din galerii”, ci să-i accepți ca protestatari cu drepturi egale cu ale tale.

Dacă nu ești de acord cu ceea ce se strigă, nu striga. E simplu. Ai ieșit pentru principiile tale, nu ale altuia. Da, sunt principii comune, principial, dar numai dacă ești și tu de acord cu ele. Aici revino la punctul 2: nu te lăsa manipulat. Nu e greu, sincer. Doar pare greu, pentru că dezinformarea și campaniile mârșave, mai ales pe fb și în online, dar și pe la tembeliziuni, sunt bine puse la punct.

Dacă nu crezi că e ok să mergi undeva cu mulțimea, nu te du. ”Unde se merge? Acolo!”. Zice… cine? Ai ieșit să protestezi? Sau să fii plimbat ca un miel de ici-colo? Spiritul de turmă e ademenitor, dar gândește-te la perseverența de la punctul 3. Nu-ți impune altul ce trebuie să faci – tu îți impui. ”Da, dar trebuie să fim uniți…”. Ești unit cu ceilalți câtă vreme ești în stradă, doar că refuzi să fii manipulat. E ceva rău în asta?

Așa că ”dacă și cu parcă se plimbau pe-o barcă” – asumă-ți rolul de protestatar. Învață din mers regulile de bază, care sunt doar niște reguli de bun simț. Nu ești un prost. Dimpotrivă, ești deștept și meriți un mare BRAVO pentru că ai ieșit să încerci să faci o schimbare în bine. Acum, demonstrează că ești deștept și prin ceea ce faci în cadrul protestului.

Am dreptate? Sau nu?

Evident, nu-s deținătorul adevărului absolut. Am experiența protestelor anti-băsescu de acum trei ani, am învățat atunci unele lucruri, pe altele nu le-am învățat sau le-am ignorat. Mai am și o vârstă care mă face să cred că pot da sfaturi celor mai tineri ca mine. Plus o experiență de viață din care consider că am reținut multe.

Sincer, nu există un ”manual al protestatarului”, chiar dacă mulți avem tentația să le zicem altora ce e rău și ce e bine. Până la urmă, e bine ceea ce crezi tu că e bine, conform convingerilor tale. Însă știu că nu crezi că e bine să mai rămână corupți în conducerea țării. Știu că nu crezi că e bine să treci prin foc și sabie orice, de dragul răzbunării sau al setei momentane de sânge. Știu că nu crezi că e bine ce fac unii și alții și ajungi să-ți pui la îndoială propriile convingeri. Știu. Și eu sunt ca tine.

Doar că eu chiar cred că se poate schimba ceva prin protestele astea. Cu josbăsescu am reușit prea puține și am regretat prea multe. Dar nu e necesar ca istoria să se repete acum. La naiba, nu-s mamaomida să prezic viitorul. N-ai de unde să știi, la fel ca mine, dacă protestul va rezolva, până la urmă, lucrurile sau nu. Dar, dacă nu încerci să le schimbi, ce faci? Rămâi cu regretele? Sau alegi tabăra ignoranților?

Nu știu dacă am dreptate sau nu. Dar știu că voi ieși în seara asta. Și mâine. Și poimâine. Și cât va fi nevoie ca să-i schimbăm pe nenorociți. Sper că nu cu alți nenorociți. Dar asta e minunea vieții: nu știi ce se va întâmpla. Poți doar să speri că varianta aia bună va ieși câștigătoare.

Ne vedem pe stradă. Nu uita să te îmbraci gros, ok?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *