restanţier de trei ani de zile – dar este scos basma curată de judecător! Fascinantă Românie…

Poate şi pentru mine ar fi fost un caz banal: un el şi o ea oarecare, dintr-un bloc oarecare de garsoniere amărâte, nu şi-au mai plătit întreţinerea de aproape trei ani, adunând în contul asociaţiei o restanţă frumuşică. Noul comitet de bloc a hotărât, în sfârşit, să îi dea în judecată pentru recuperarea datoriilor. Decizia judecătorului, la aproape 4 luni de la iniţierea acţiunii: “nu există motiv ca să fie daţi în judecată”.

Motivul există, dar poate că sistemului corupt din justiţie nu-i pasă. Nimic nou sub soare, nimic important, nu?

Ei bine, ba bine că nu! Nu e un caz banal pentru mine deoarece eu sunt preşedintele acelei asociaţii, deci sunt direct lovit, la fel ca şi ceilalţi peste 100 de locatari. Deci tovarăşul sau tovarăşa judecător îmi dă în cap fără nici o jenă, aşa încât este de datoria mea (şi dreptul meu) să pornesc o cruciadă mediatică împotriva lui/ei.

Primul lucru: ce poreclă ar trebui să îi dau judecătorului, în eventualitatea în care subiectul ajunge cât de cât important prin online, tv, ziare? Deocamdată nu îmi vine nimic în cap, de nervi.

De abia am primit vestea de la doamna administrator, cu decizia de la judecătorie. În condiţiile în care avocatul era extrem de sigur că e un caz foarte simplu şi clar, în care noi avem dreptate, injusteţea deciziei este strigătoare la cer şi pute de la o poştă a nedreptate şi, posibil, corupţie. Nu îl acuz deschis pe judecător de nimic, încă, deoarece vreau să am o imagine mai completă şi cu informaţii concludente.

Dar situaţia este foarte simplă: vinovaţii nu sunt nici pe departe nişte amărâţi care “nu are şi gura lor ce să mănâncă”. Căţelul lor o duce extrem de bine. Banii de băutură nu lipsesc, iar garsoniera lor este departe de vai de ea şi neutilată.

În condiţiile în care în bloc sunt multe familii care o duc cu adevărat greu (vorbim de salarii mici şi copii mulţi), dar tot reuşesc să îşi achite obligaţiile, chiar dacă cu întârzieri, decizia judecătorului este de tipul “mă micţionez în capul a 100 de oameni”… pe nu ştiu ce considerente a găsit el ca întemeiate.

Tovule, hai să îţi explic cum stă situaţia: nu îţi poţi băga picioarele în ei de oameni după cum vrea muşchii tăi, pentru că vor fi consecinţe. Şi, în cazul (foarte probabil) în care vorbim de corupţie, luare de mită sau trafic de influenţă, ia gândeşte-te la consecinţele deciziei tale.

… bineînţeles, poate ar trebui urmat sfatul unei colege: schimbă avocatul :) Deşi asta cred că este prea puţin probabil să fie cauza deciziei.

I’ll be back!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *