scăpat nepedepsit. comportament ireproşabil poliţist. oraan cu ruşinea în gât

Duminica asta, de 9 martie (care am înţeles că este şi zi de sărbătoare, cu mucenici, whatever), era să o păţesc. Adică să îmi pierd permisul pentru o scurtă perioadă din cauza unei greşeli cretine.

Adică: mergeam frumuşel şi încetuc pe bulevardul Unirii, bucurându-mă de vreme bună şi de prezenţa altor motarzi prin zonă. Just riding, din semafor în semafor. La penultimul înainte de piaţa unirii mă postez în faţa coloanelor de maşini, normal, ca orice motociclist.

Poanta este că nu mai văd semaforul, aşa că mă orientez după partenerii de trafic, adică motocicliştii de lângă mine şi maşinile din retrovizoare, precum şi mişcarea în natură a celorlalte maşini care opreau la semafoarele din intersecţie. Bun, faza este că motarzii de lângă mine deja ambalau motoarele, iar maşinile din spate începeau să se pună în mişcare, intuind momentul în care semaforul se va face verde.

Şi uite-l pe orănescu, muşcând-o ca fraierul, deoarece am pornit înainte să se pună verde – dar eu încă nu ştiam. O pornesc io fain frumos, având impresia că toţi s-au pus în mişcare. După două secunde mă uit în oglindă, ăia tot la la semafor. No, cum aşa? Mă mai uit o dată în oglindă şi văd faruri de motor. A, ok. Dar ceva nu era în regulă – pentru că farurile erau acompaniate de un girofar!

Adică un poliţist motard, apărut de nu ştiu unde, care îmi face, normal, semn să trag pe dreapta. Io, ce să fac, trag pe dreapta şi mintea începe să îmi lucreze febril: ce naiba oi fi făcut? (deoarece eram convins că trecusem pe verde, nici nu îmi puneam problema că nu fusese aşa). Mă rog, descalec, dau jos casca, poliţistul se prezintă, îmi cere actele, mă caut după ele şi, între timp, îl întreb, foarte senin, pentru ce m-a oprit.

“Trecerea pe roşu vi se pare un motiv suficient?”. What? Era roşu? Păi… şi aici am intrat în încurcătură. Că am început să explic, ca un stupid, că de fapt eu credeam că e verde, că i-am văzut pe ceilalţi punându-se în mişcare, că fiind în faţa semaforului nu l-am văzut… Motive de doi lei, pentru care, în locul lui, i-aş fi dat orănescului cea mai mare amendă pentru prostie :)

Mă rog, poliţistul mi-o taie că nu are rost să vin cu comentarii de astea, am greşit, el aplică legea. Pe lângă asta, mai descoperă că permisul nu este de bucureşti, că am uitat să mă duc la poliţie să îl preschimb când mi-am făcut noul buletin. Deci îmi este clar că am îmbulinat-o rău.

Ei… şi atunci ce am făcut? Mă trezesc cu milogeala: ştiţi, eu lucrez în presa auto, îmi luaţi pâinea de la gură dacă îmi ridicaţi permisul; haideţi că nu am greşit aşa de tare (wtf, aş fi meritat două bobârnace pentru ce debitam!); ei, păi după aia vă mai miraţi că suntem răi cu poliţiştii când vedem tot felul de situaţii în trafic şi dăm vina pe incompetenţa lor (asta nu i-a căzut deloc bine…).

Omul ce să facă? Mă lasă să îmi răcesc gura şi completează conştiincios hârtiile. Normal că imediat mi-am dat seama că devenisem patetic. Ce naiba, chiar aşa de laş sunt? Aşa că am încetat cu stilul ăla de “şefu’, mă laşi să scap?” şi mi-am asumat răspunderea: de fapt, asta este, o merit dacă am greşit şi îmi cer scuze pentru încercările patetice de a mă disculpa.

La care omul s-a înseninat la faţă “ei, da, parcă aşa mai venim de acasă, recunoaşteţi că aţi greşit”. Da, ce era să fac? Shit happens – ba chiar începea să mă amuze situaţia: singura dată când am încălcat legea rutieră pe motor o fac în prezenţa poliţiei. Ghinion superb! Aşa că începeam să mă gândesc cum o să stea motorul sub husă o lună şi eu cu metroul…

Între timp opreşte o maşină lângă noi, şoferul anunţându-l pe agent că s-a produs un accident mai în spate, pe o stradă lăturalnică, din cauza unui semafor defect. După nişte secunde, un taximetrist, care îi zice de accident. Pe urmă, din staţie i se cere prezenţa, mă rog, cu codurile lor. Poliţistul începe să se grăbească cu completatul, eu tac, nu mai zic nimic şi în final mă pune să semnez.

Şi aud: “Azi aţi scăpat, eu sunt credincios, este şi mare sărbătoare, vă duceţi să vă schimbaţi permisul şi gata”. Eu nu mă prind: “şi îl pot schimba în perioada în care e suspendat?”. “Nu, domnule, aţi scăpat, v-am dat doar amendă că nu e schimbat şi mai aveţi două puncte de penalizare”. Eu – ochii cât cepele. “Sper că nu vi se urcă la cap şi să faceţi prostii în continuare”. Eu – îmi vine să intru în pământ de ruşine. “Şi altă dată mai gândiţi-vă înainte să daţi vina pe poliţie pentru ce se întâmplă în trafic”.

Şi valea, a dispărut, lăsându-mă cu o fericire tâmpă, că am scăpat doar cu o amendă şi două puncte de penalizare. Dar şi cu mari remuşcări pentru comportamentul laş pe care l-am adoptat în faţa lui. Mi-am amintit de puterea de a ierta – şi mi-am mai amintit de intransigenţa mea din multe momente în viaţă, plus spiritul critic fără milă faţă de multe persoane sau situaţii.

Şi mi-am dat seama că am primit o lecţie dură de viaţă, din care mândria mea a ieşit şifonată în proprii mei ochi. A fost ca în momentele când mă mai certau ai mei în copilărie, momente în care preferam să mă bată decât să îmi explice totul logic şi aspru şi să mă facă să intru în pământ de ruşine.
Sunt sigur că, în câteva zile, nu voi mai fi ros de acest episod, dar ceva mi-a rămas în creier: faza cu iertatul. Pentru că ştiu sigur că, dacă aş fi fost în locul agentului, aş fi aplicat o pedeapsă usturătoare, conform legii. Însă poliţistul a aplicat o altfel de pedeapsă – mai greu de suportat în timp (pentru un om cu principii, ca mine), deoarece apelează la conştiinţă.

Mulţumesc pentru lecţie, domnule poliţist. Pe poliţiştii motarzi oricum îi apreciam şi până acum, dar de acum o să îi şi respect.

1 Comment

  • eram la semafor in iasi cu dacia mea break cand la un moment dat eu fiind pe banda 2 vine un mastrodont de TIR si se pune pe banda 1 la semafor, de acu mai vedea strabunica-mea semaforul. cand la un moment dat il vad pe cel din spate ca imi face blitz-uri si ma claxoneaza…atunci eu crezand ca s-a facut verde plec de pe loc ca idiotul cu scartz dupa aceea realizand ca am trecut ca boul pe rosu cand dau sa iau curba spre strada unde locuiesc…hopa! loganu de la rutiera ma opreste atunci eu ies din masina morcovit crezand ca m-a vazut cand am facut gafa cu semaforul cand aflu ca imi voi lua o avertizare ca nu imi mergeau luminile de intalnire la farul drept atunci eu raman impietrit la acuzarea asta ma duc schimb de pe luminile de pozitie pe intalnire cand observ ca era cum zicea politaiul

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *