şeful meu e pionul lui Orlando! WOW! deci asta aveam în comun cu şeful meu!

Orlando a scris un post pe blogul lui. Prin care concluzionează, după o expunere foarte logică şi foarte coerentă, că şi el este pionul lui Orlando.

Dacă mă gândesc bine, şi eu sunt pionul lui Orlando. Ceea ce… o fi bine, o fi rău?

Ce înseamnă expresia “pionul lui cutărică”? La modul general e înţeleasă peiorativ, ca manipulare în sens negativ, “pionul” realizând treburi murdare pentru cel care îl controlează.

Ca fan al teoriilor conspiraţiei, şi eu am tendinţa să văd partea negativă a acestei expresii. Ca jucător de şah, însă, ştiu că pionul este o piesă polivalentă: de sacrificiu, vitală pentru păstrarea sau câştigarea unei poziţii, sau, cel mai important, poate deveni orice piesă de pe tabla de şah (cu excepţia regelui, evident).

În ce-l priveşte pe Orlando, din câte îl cunosc eu, cred că lucrul pe care îl invidiez cel mai mult la el este calmul său. Stilul lui calculat şi reţinut mă scoate din minţi, pentru că eu sunt cam vulcanic. Aproape îmi vine să rânjesc răutăcios atunci când simt că apare o mică, foarte mică şi insignifiantă furtună în calmul său.

Ei bine, calmul său cred că e unul dintre ingredientele pentru care omul are succes în tot ceea ce întreprinde. Pentru că poate analiza la rece, iar influenţele pornirilor de moment sunt minime. Cred că viaţa lui Orlando e un fel de tablă de şah, iar Orlando e un Kasparov meticulos.

Nu ştiu câţi dintre pionii lui Orlando au fost pur şi simplu de sacrificiu. Dacă ai un şef ca Orlando, e greu să crezi că vei da de unul mai ok, cel puţin din punct de vedere al comportamentului uman. Tind să cred că a fost vorba doar de autosacrificii (deşi nici un şef nu este perfect şi trebuie că a concediat pe cineva măcar o dată în viaţă).
Câţi dintre pionii lui Orlando au contribuit, mai mult sau mai puţin, la apărarea unei poziţii sau câştigarea unui avantaj? Păi… cam toţi. Orlando are succes în businessul ăsta din internet împreună cu pionii lui.

Câţi dintre pionii lui Orlando şi-au schimbat statutul în alte piese, pardon, funcţii superioare? Nu toţi, e adevărat, dar majoritatea au evoluat. Şi aproape oricare dintre aceşti pioni poate, teoretic, să îl înlocuiască chiar pe rege.

Dar numai teoretic, deoarece, practic, atunci nu am mai vorbi de pionii lui Orlando şi am trece la alt joc de şaj pe tabla cadrilată a vieţii. Şi să nu uităm că şi regele este al lui Orlando. Şi regele este, la urma urmei, tot un pion al lui Orlando.

Hai că am terminat cu eseul şi metaforele. Postul lui Orlando îmi spune un singur lucru: a devenit un om de afaceri cu prea mare succes într-o lume dominată de competiţia neloială şi câştigarea necinstită a averilor. De obicei, dacă nu eşti cu haita, eşti împotriva ei. Aşa încât, mai devreme sau mai târziu, maidanezii te latră şi sar să te muşte.

Nu am intenţia să îi iau apărarea lui Orlando. Nicidecum. E viaţa lui, e lupta lui cu duşmanii lui – pardon, sună cam manelist… să le spunem concurenţii lui. Asta e, în afaceri ajungi invariabil să îţi faci duşmani.
Raţionamentul lui în privinţa manipulării lui Zoso nu este infailibil, dar stă în picioare. Ca un pion bine plasat, care îi dă de furcă adversarului.

Orlando a făcut o mutare cu acest post (la care, by the way, comentariile sunt interzise, o mică *u*e celor care ar vrea să arunce cu pietre în văzul publicului, chiar pe blogul lui O…). Acum e rândul adversarului să mute. Viaţa pe tabla de joc a lui Orlando continuă.

Iar eu rămân în continuare tot un pion al lui Orlando. Dacă nu cumva oi fi devenit vreun nebun taciturn care a sărit calul gândindu-se la regină.

Gata, şefu’, mă întorc la maşinile mele. Îi las pe alţii să te chibiţeze de pe margine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *