şi-aşa-mi trece câteodată

Teoretic, blogul ăsta ar putea fi şi un mijloc de defulare a nervilor acumulaţi în trafic peste zi. Şi totuşi, când ajung acasă, chiar nu simt impulsul de a sări pe calculator şi a-i face cu ou şi cu oţet pe toţi idioţii care nu se uită în oglinda retrovizoare când pornesc de pe loc, care te îngrămădesc lângă bordură, de parcă motocicleta nu este un vehicul, sau care pur şi simplu se cred şumahări în Clio Symbol.

Dar uite că toate astea trec atunci când cobor de pe Kawa şi îi spun noapte bună (metaforic vorbind, nu sunt chiar aşa de înnebunit!). Nu pot decât să sper că mâine va fi o zi mai puţin plină de idioţi.

Interesant este, totuşi, cât de repede simt că îmi sare ţandăra în momentele respective. Probabil instinctul de conservare, cu mintea la ce urmări ar putea avea neatenţia altora, pompează adrenalină în nervi. Şi uite aşa, pe ţărănoiul ăla din Logan (serios, avea o figură de redneck de şantier de care te miri că ştie ce e aia maşină) l-aş fi împuşcat pe loc, fără explicaţii. Chiar când eram în colţul lui, tipul dă să plece de pe loc, fără semnal. Normal, frână bruscă din partea mea, încercare de evitare a coliziunii… culmea, ăla frânează la timp, după care întoarce un zâmbet tâmp către mine.

Şi, în timp ce treceam pe lângă el blagoslovindu-l cu înjurături politehniste, numai ce îl aud “Haidi, bă, te mişti odatâ?!”. Acum, nu pot spune că am ceva dinte împotriva moldovenilor, cum am împotriva oltenilor (c’mon, nu o luaţi ad-literam, ce, nu sunt destule bancuri cu ardeleni, olteni şi moldoveni?). Dar faza chiar a fost deplasată: adică tot tu, dobitocul neatent, îmi sari mie la beregată? Păi ia să oprim noi motorul lângă portieră, să-ţi dăm una peste oglindă să ai ce repara şi după aia una în meclă să ai ce sângera şi după aia să te scoatem din maşină şi să-ţi cărăm picioare-n burtă să ai ce te durea…

Normal, doar imaginaţia de moment, că doar nu era să pun în practică aşa ceva (hmm… sau m-aş fi simţit mai bine?!). Dar uite, că de la o vreme, am început să îi înţeleg mult mai bine pe motarzii foarte iuţi la mânie şi care înjură de te îngrozeşti. Nervii, dom’le, nervii vorbesc pe moment!

Nu aş vrea să ajung la momentul în care chiar mi se întâmplă un pocinog din cauza vreunui idiot. Pentru că mai întâi îl bag în spital şi după aia o să stau să mă gândesc dacă ar avea rost să îl sparg şi ce consecinţe ar avea asta. :) sper ca aceste gânduri să rămână doar aici.

2 Comments

  • de acord cu tine, insa nu ai observat ca la fel se comporta si cei din masini mai cu pretentii??? tre sa recunosc, mai sunt si mici exceptii…… insa nu suficiente.
    nu ti-am spus, sa stapanesti sanatos motorul! si sper sa nu ai incidente cu el

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *