speed is everything!

Am primit reproşuri privind posturile mele: prea lungi, spun prea multe, nu sunt la obiect, trebuie să fiu mai succint, prea multe informaţii, etc.

Un aspect pozitiv ar fi că aceste critici nu sunt binevenite doar prin prisma faptului că “orice şut în fund este un pas înainte”, ci îmi arată că există oameni care chiar citesc acest blog!
Dar, în rest, nu-mi amintesc să fi văzut pe nicăieri nişte reguli stricte sau măcar nişte recomandări ale specialiştilor în privinţa blogurilor. Pentru mine rămâne un spaţiu în primul rând personal, în care îmi expun nişte idei, nu neapărat în mod obiectiv. Cei care ajung pe aici pot fi de acord cu ce spun sau pot să îşi exprime părerile contrare. Care pot sau nu să fie cenzurate, astea sunt regulile mele – blogul meu, regulile mele, nu? Ce, nu am voie să fiu egoist?

Egoismul ne caracterizează pe toţi, de altfel. Informaţia a ajuns să fie un bun foarte preţios, pe care îl împarţi cu ceilalţi mai mult sau mai puţin, în funcţie de ce ai de câştigat sau de pierdut. Internetul este considerat de mulţi drept mediul cel mai rapid pentru obţinerea informaţiei. Iar viteza înseamnă economie de timp. Deci de bani, dacă ne luăm după “time is money”. Adică, mai pe româneşte, “vorba lungă – sărăcia omului”. Şi cine vrea să fie sărac?

Să stai să citeşti nişte afirmaţii şi argumente poate cam lungi este o risipă, pe care nu ne-o permitem. Avem atâtea de făcut şi atât de puţin timp! Viaţa este scurtă şi timpul parcă se tot contractă. Este suficient ce prindem din zbor, ce se vede la suprafaţă. Ţi-ai făcut o idee sumară din titlul unei ştiri (titlu care trebuie să spună cât mai mult în cât mai puţine cuvinte), gata, nu mai contează explicaţiile. Doar suntem într-o societate de consum, în care îngurgităm totul pe nemestecate, ba şi pe nevăzute. Nu mai contează discernământul. Nu mai contează că echipa Y a dominat meciul dacă echipa X a învins. Nu contează nici cum a învins, scopul scuză mijloacele. Pe care oricum nu le mai afli, că doar ai aflat rezultatul.

Şi aşa ajungi să faci economie, economie pe care o foloseşti cantitativ: reţii puţine din multe surse. Decât să pierzi timp mai mult pentru fiecare ştire, mai bine treci rapid peste mai multe ştiri. Cantitate, nu calitate! Cantitatea e palpabilă (“mărimea contează!”), calitatea e subiectivă, abstractă, deci neimportantă. Site-urile se măsoară în număr de vizitatori, vânzările în numărul unităţilor comercializate, competenţa în numărul de proiecte pe bandă rulantă… Cât mai mult!

Internetul = viaţa în viteză. Viaţă pe care o vezi blurat, totul vâjâie. Dacă te opreşti, ce se întâmplă? Nu, nu se poate, trebuie să mărim viteza, puterea, cantiatea! Pentru că, dacă te opreşti, lucrurile se clarifică brusc, dacă îţi permiţi timp de a reflecta şi a discerne bunele şi relele din orice te înconjoară, poţi avea surprize neplăcute. Cum ar fi aceea că nu ai dreptate să mergi cu turma. Sau să îţi dai seama că ceva te manipulează. Sau că pur şi simplu viaţa modernă este exagerat de tumultuoasă şi încâlcită, lucru care nu te va ajuta cu nimic dacă nu vei face o mică pauză.

Mda, recunosc: am un ton de bunic, sfătuitor, “uite aşa ar fi bine şi aşa este rău” – cine îmi dă dreptul ăsta? Sunt critic fără a demonstra la sânge acuzaţiile – suntem cumva la judecată sau la vreun talk-show de importanţă naţională? În unele momente sunt flegmatic şi provoc nervi sau lehamite – am cerut să fiu perfect sau simpatic? Mă lansez în peroraţii, trecând de la un subiect la altul, fără o concluzie clară – am ridicat pretenţia că vreau să schimb lumea prin radicalism? Fac şi confuzii sau greşeli – mamă, sunt om sau nu?

Nu, chiar nu este un post de apărare, de atac sau de circumstanţe atenuante pentru a-mi menaja personalitatea rănită în amorul propriu. Nicidecum. Doar că voi continua să îmi păstrez ritmul lent (îmi place să-l numesc “ardelenismul meu obişnuit”); voi continua să îmi exprim părerile, bune sau plicticoase, proaste sau lungi, hilare sau neimportante, tâmpite sau cu substanţă.
Internetul pe care îl blamez într-o mare măsură îmi permite acest lucru. Tot ce trebuie este timp pentru reflecţii şi o mică sumă pentru menţinerea blogului pe www. Printre atâtea altele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *