03/10/2016

Surprinzător sau nu, iată-mă câștigător al unui premiu european de jurnalism

Long story short… de fapt, sorry, nu pot spune în stil twitter povestea acestui premiu (comunicatul de presă explică pragmatic ce și cum).

Acum niște luni de zile (fix pe 13 iulie), Marc, redactorul șef al Știință & Tehnică, ne roagă pe cei din redacție să participăm la un concurs organizat de Siemens. Pe scurt, cine a scris un material pe tema „Infrastructura inteligentă”, cu subiecte precum transport eficient, clădiri inteligente sau rețele electrice inteligente, să facă bine să-l trimită juriului. Că nu știi de unde sarele iepurele, mai ales că revista Știință & Tehnică chiar abordează multe subiecte importante pentru societate.

Până la urmă, s-a nimerit ca eu să am un articol potrivit cu cerințele (una dintre ele fiind să nu fie mai vechi de un an), și anume „Mașinile autonome: suntem pregătiți pentru ele?”, din ediția de martie a revistei Știință & Tehnică. Articol pe care l-am înscris în competiție, trimițând pdf-ul celor 4 pagini. După care m-am întors la chestiunile obișnuite și am uitat cu desăvârșire de acest concurs.

Asta până pe la jumătatea lunii septembrie, când primesc un telefon de la Siemens, prin care sunt anunțat că sunt unul dintre cei trei semifinaliști pe țară în această competiție. Prins cu treburile organizatorice pentru Sci+Fi Fest, nici n-am realizat în primele momente despre ce era vorba, ba chiar nu reușeam să îmi amintesc cu ce articol participasem…

siemens-press-award-oraan-1
„Wow, sunteți sigur că premiul e pentru mine? Nu credeam că articolul meu educativ va fi preferat în detrimentul analizelor business, totuși…”

Colac peste pupăză, finala concursului (unul regional, desfășurat în 10 țări din estul și centrul Europei) urma să aibă loc la Viena, chiar când ar fi trebuit să fiu pe metereze la Biblioteca Națională, pentru Sci+Fi Fest. Așa că spiritul responsabilității mi-a dictat într-o primă fază să refuz invitația (c’mon, articolul meu oricum avea caracter educativ, pentru cei tineri în principal, sigur n-ar fi avut șanse în fața analizelor din presa de business, nu?!).

Totuși, Marc a considerat oportun să particip la finală (mulțumesc pe această cale pentru încrederea acordată bla-bla…). Așa că iată-mă joi dis de dimineață alături ceilalți doi semifinaliști români, Ovidiu Poșircă, de la Business Review, respectiv Patrick Vrabie, de la Wall-Street.ro, în avionul de Viena, în drum spre finala regională. Finală unde Roxana Popescu-Anghel, Head of Communications Siemens România, era foarte încrezătoare că (cel puțin) unul dintre noi se va număra printre marii finaliști. O chestie importantă, dat fiind că era prima ediție la care participa România.

siemens-press-award-oraan-3
„Oraane, ți-am zis că un român se va număra printre câștigători!” „Da, Roxana, dar nu mă așteptam să fiu tocmai eu!”

Ok, ajungem la sediul Siemens din Viena, unde ne întâlnim cu ceilalți câte-trei-semifinaliști-din-fiecare-țară, însoțiți de oficiali Siemens și de membri ai juriului din fiecare țară. Eu puțin pe ghimpi, din cauza numeroaselor telefoane legate de organizarea Sci+Fi Fest (unde am fost direct răspunzător de Zona Eco), chiar nu reușeam să mă conectez la importanța evenimentului și, recunosc, nu arătam ca un semifinalist fericit…

Așa încât, când mi-am auzit numele (pronunțat cu greutate de oficialul austriac de pe scenă…), a fost cu adevărat o surpriză totală. Și mai funny a fost că eram singurul finalist-bărbat, ceilalți doi finaliști fiind două jurnaliste, una din Slovenia, cealaltă din Viena, ambele cu materiale publicate în reviste de business. Faină reacția celor din sală, când le-am spus că eu, de fapt, am diplomă de inginer, nu de jurnalist – au fost chiar plăcut surprinși. Am avut, totuși, emoții cu trofeul: la cât era de greu, îmi era că la aeroport mi-ar fi băgat la hală bagajul de mână…

siemens-press-award-oraan-2
„Fetelor, și trofeele voastre sunt la fel de grele ca al meu? Mă refer la kilograme!”

Bun, acum lăsând orgoliul să se dea puțin în spectacol, sunt curios oare pe ce poziție a podiumului m-aș fi plasat (sau, dacă vreți, ce medalie aș fi luat). Însă nu e cazul să cădem în patima lui „vreau să câștig cu orice preț”, e suficient pentru orgoliul meu de jurnalist că materialul meu este unul dintre cele trei care s-au detașat dintr-un total de aproape 150 de materiale înscrise în competiție.

Suntem trei câștigători egali, așadar, care vom merge într-o excursie la Londra, pentru a vizita Crystal, cea mai mare expoziție din lume dedicată orașelor viitorului. Unde, evident, voi avea o mare oportunitate de a aborda niște subiecte inedite, pe care sunt sigur că Marc mă va stresa să le predau la timp… Sunt curios dacă șeful îmi va acorda vreun bonus pentru această extraordinară titulatură de jurnalis de talie europeană, mondială și galactică :) Un sejur relaxant în Hawaii, ceva?

siemens-press-award-oraan-4
„Boss, of course you know, this means… bonus! Un sejur în Hawaii, da? Poftim? Ai ceva și mai bun? Ok, mă mulțumesc și cu o savarină…”

Dap, cam asta este povestea premiului surpriză pe care l-am câștigat. Totuși, să ne-nțelegem: oricât de ciudat ar părea, mă simt mult mai onorat dacă materialele mele sunt apreciate de marele public, căruia mă adresez. Și dacă reușesc prin articolele mele să îi inspir pe cât mai mulți, în special pe cei tineri și foarte tineri, să facă lucruri pozitive pentru societate, să devină mai interesați de performanță (deci să nu prefere varianta „merge și-așa” în locul „lucrului bine făcut”) și, nu în ultimul rând, să pună accentul pe dezvoltarea personală.

O fi sunând utopic pentru lumea consumeristă în care trăim, o fi părând hilar pentru societatea debusolată din care facem parte. Nu știu. Tot ce pot spune este că așa gândesc eu. Iar premiul Siemens, chiar dacă nu e de calibrul unui Nobel sau Oscar, mă obligă să rămân în continuare fidel acestor principii enumerate mai sus.

Deci voi continua să propăvăduiesc necesitatea mobilității nepoluante, obligația de a reduce sau chiar elimina poluarea industrială și beneficiile unei educații cât mai bune și sustenabile. There is no try: you do or do not – că bine-a spus moș Yoda în Star Wars!

P.S.

Tot peste așteptări a fost și prima ediție a Sci+Fi Fest, unde am demonstrat că o mână de oameni inimoși (adică noi ăștia de la Știință & Tehnică, cu ajutorul primăriei și a altor oameni inimoși) pot pune pe picioare un eveniment educativ de amploare, chiar fără experiență în organizarea de astfel de acțiuni. Sunt curios dacă premiază cineva Știință & Tehnică pentru asta :)

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *