Feb 23 2010
Volkswagen – al câtelea reich?
Dorinţa germanilor de dominare a lumii revine în actualitate. De data asta, pe plan auto, unde concernul Volkswagen este clar pentru toţi analiştii că va căpăta coroana de Number One mondial.
O ascensiune foarte rapidă, după falimentul GM şi lovitura imagine Toyota (cu scandalul pedalei, un scenariu bine regizat de americani).
Pe de altă parte, grupul VW are cu ce se lăuda: Volkswagen, care pur şi simplu hipnotizează milioane de clienţi; Audi, rivalul de temut al BMW şi Mercedes; Skoda, revelaţia est-europeană sau Volkswagenul la bani mai puţini; Seat, Volkswagenul tineresc şi life-style; Bugatti, cea mai tare din parcare; Lamborghini, rivalul lui Ferrari; Bentley, rivalul lui Rolls Royce.
Adică o pleiadă de branduri, care au ca punct comun lucrul la imagine: departamentul de marketing VAG a aplicat o strategie pompoasă, mizând pe faptul că renumele VW este în spatele fiecărei mărci. Şi a funcţionat. La asta mai adăugăm prezenţa pe pieţe precum China sau America de Sud, unde VAG a realizat cifre de vânzări mari cu produse ieftine şi nu neapărat extraordinare. Dar, după cum spuneam, fenomenul de hipnotizare a clientului funcţionează cu brio peste tot.
Încerc să găsesc o explicaţie pertinentă, dar nu prea reuşesc. Noua imagine de marcă Volkswagen pare mai modernă, însă personal o găsesc fadă. Aproape toate modelele ne arată aceeaşi imagine, cu faruri angulare şi “moacă” sobră. Mi se pare mie sau Volkswagenurile sunt un foarte bun exemplu pentru uniformitate? Maşini fade cu un succes cam mare. Hmmm…
Din punct de vedere business, VAG este cel mai bun exemplu pentru succesul platformelor comune. Ceea ce, oricum, am anticipat că se va întâmpla în viitorul apropiat în lumea auto. Vor exista doar câteva platforme tehnice, în curând doar cu sisteme de propulsie electrice, brandurile auto urmând a-şi particulariza maşinile doar la nivel exterior, interior şi, în cel mai bun caz, la setarea mai altfel a răspunsului maşinii şi a sportivităţii sau confortului.
Sper, totuşi, că ascensiunea Volkswagen nu va impune o uniformizare a domeniului auto. Chiar dacă pe dedesubt maşinile vor fi la fel, măcar percepţia consumatorului să fie de diversitate – cum arată şi cum e înăuntru contează cel mai mult pentru majoritatea covârşitoare a şoferilor, nu?
Ca o concluzie, nu îmi place Volkswagen. Am un dinte împotriva acestei mărci, care, practic, a impus minţirea pe faţă a oamenilor, atunci când au lansat Golf 6 – şi au încercat să treacă sub tăcere faptul că vorbim doar de un facelift al lui Golf 5. Marketing exagerat, mai pe şleau. În plus, “maşina poporului” a devenit o marcă prea elitistă, dacă mă întrebaţi pe mine – dar de vină sunt cumpărătorii, în speranţa că brandul le va conferi statut, aşa încât sunt dispuşi să dea mai mult pe maşină decât face.
Dar, tot ca o concluzie, nu pot nega că am o oarecare admiraţie, de la distanţă, pentru VAG. Sunt jmekeri şi sunt buni la asta. Ştiu să hipnotizeze publicul şi să îl ameţească. Iar acum, când vor deveni oficial Number One în lume, să te ţii – vor stoarce până la ultima picătură această oportunitate.
Al doilea deceniu al mileniului trei începe bine. Cu dominaţia auto mondială a concernului Volkswagen. Oare al câtelea reich înseamnă asta?
