revoluţie

Protestul pseudo-revoluție de la Universitate e cam altfel în realitate față de ce vedeți la televizor

Protestul pseudo-revoluție de la Universitate e cam altfel în realitate față de ce vedeți la televizor

Ei bine, azi, sâmbătă, 14 ianuarie 2012, am ieșit din rândul oamenilor ocupați, inerți sau pur și simplu nepăsători și m-am dus și eu sâmbătă seara în Piața Universității pentru a lua parte la protestul care toată lumea speră că va fi o nouă revoluție.

Ei bine, nu cred că românii suntem în stare să facem o revoluție serioasă. Pentru că, din ce am văzut eu în Piața Universității, băse nu prea are de ce să-și facă griji în privința presiunii populației. Dar încă mai sper că greșesc.

Tot ce a însemnat violență în seara asta a fost provocat doar de ultrași. De băieții puși pe harță care sunt obișnuiți cu scandalurile de pe stadioane. Huliganii care îngroașă rândurile galeriilor echipelor de fotbal ne-au împiedicat pe restul să protestăm civilizat.

Mulți dintre ei erau cu fularul pe față. Îi instigau pe jandarmi și încercau să îi atragă și pe oamenii normali în jocul lor. Am văzut cum îi scuipau pe jandarmi, cum aruncau cu diverse obiecte în ei (de la pavele la sticle) și cum au dat cu niște petarde periculoase.

C’mon! Cu ăștia nu se face revoluție, cu ăștia se face doar scandal și li se dă motiv autorităților să aplice forța. Și uite așa se vede la televizor că, vai, jandarmii lichidează prin violență protestul oamenilor oropsiți.

Adevărul este că domnii jandarmi sunt ok. Sunt oameni chiar ok – am stat de vorbă cu câțiva (pentru că stăteam chiar lângă cordon, mă simțeam mai în siguranță lângă ei…) și am fost surprins să realizez că și ei gândesc la fel ca noi, că avem dreptate să ieșim, să manifestăm, că lucrurile nu sunt ok în țară.

Atâta doar că, pe lângă faptul că au și ei ordinele lor, erau familiarizați cu huliganismul. Așa că jandarmilor le păsa mai puțin că strigam noi până nu mai putem ”jos-bă-ses-cu” sau ”de-mi-si-a”, ei trebuia sa preîntâmpine un haos în care băieții fără minte să producă stricăciuni mari.

Acum, oamenii ca mine, care s-au dus acolo, în frig, cu speranța că poate vom schimba ceva, nu au fost puțini. Eu estimez că au fost vreo 3.000 de oameni (fără jandarmi) la Universitate. Numai că toți stăteam în expectativă, nu știu ce așteptam.

Eu personal am zis că sunt acolo ca manifestant pașnic. Dar ce înseamnă să manifești? De ce ne-am adunat acolo? Noi îl dăm jos pe băse? Păi noi nu rezistăm nu știu cât în frig, ni se face foame și sete, ni se face somn și avem necesități fiziologice. Noi nu putem decât să ne exprimăm demn dezacordul față de conducătorii actuali printr-o astfel de acțiune.

Nu știm, din păcate, să manifestăm. Le-am propus câtorva de lângă mine să formăm un lanț uman. M-au privit mirați și circumspect. Mult mai mare era efectul vocal al ultrașilor și înjurăturile lor adresate jandarmilor. Păcat.

Din fericire, oamenii cu care am vorbit erau în general conștienți că nu trebuie să renunțăm. Trebuie să ieșim, să ne facem auziți, să îi stăm lui băse pe retină. Fără violență, dar cu tenacitate. Suntem civilizați și o putem demonstra. Suntem oameni, suntem demni și ne cerem dreptul la respect.

Așadar, toți ăștia care ați putea ieși să manifestați, face-ți-o. Nu mai fiți inerți, ignoranți, temători. Nu aveți de ce să vă temeți decât de negura care se va adânci dacă nu punem piciorul în prag. Chiar nu v-a ajuns până acum incompetența guvernului și tupeul actualilor conducători și batjocura la care e supusă România?

Hai la protest, că pentru binele nostru o facem. Ne vedem la Universitate. Sau la Cotroceni. Unde o fi să fie noua manifestație.

P.S.

Și încă o dată: goana televiziunilor după rating și audiență denaturează situația adevărată. Doar dacă ești acolo realizezi ce se întâmplă cu adevărat și că, până la urmă, merită să fii acolo.

criza ne-a adus nivelul de trai la nivelul dinainte de ’89. deci…

… concluzia unui nene a fost “deci peste un an ne aşteaptă încă o revoluţie”. Nice, din punct de vedere filozofic. Lame, din punct de vedere al realităţii.

Păi în condiţiile unui popor român care a făcut din laşitate un fel de a doua sau a treia lege naturală, de unde o revoltă populară serioasă? Mai ales că revoluţia din ’89 a fost o kestie manipulată de iliescu&co, nicidecum o revoluţie serioasă.

Da, fac parte dintr-un popor laş. Şi cică ar trebui să fiu mândru de asta. Un popor care îşi fură singur căciula, după cum bine puncta George Buhnici într-un editorial destul de chirurgical.

Prin extensie, şi eu sunt un laş. Că, dacă aş fi curajos, aş fi, de fapt, un nebun singur. Iar majoritatea dictează cum trebuie să se comporte turma, nu? Vrei să fii oaia verde? Stai liniştit, că te pun la punct ăia în vinele cărora curge încă sânge de comunist.

Faţă de europeni, la nivelul cărora vrem şi noi să ajungem. Studenţii italieni s-au răsculat? S-au răsculat. Tinerii britanici se bat cu poliţiştii şi poartă măşti ca în “V from Vendetta”? Francezii îi boicotează pe Sarcozy dacă e cazul?

Numai noi ne complacem în situaţia de a-i admira pe bogaţii din Top 300 şi închidem ochii la faptul că miliardele ălora sunt făcute din buzunarele noastre de fraieri.

Uneori chiar mi se par fascinanţi românii. În sensul de fraieri care se fraieresc pe ei înşişi şi le place la nebunie să-şi facă singuri chestia asta. O fi un fel de sindrom pe care l-am văzut în serialul “House M.D.” – disocierea personalităţii.

Nu ne place, dar ne place la nebunie.

Şi mai suntem şi ghinionişti: cum se face, dom’le, că pe timp de criză economică gravă avem parte de cel mai incompetent aparat de guvernare din ultimii 20 de ani, ba chiar din Europa?

Dar asta cred că e o altă poveste.

în pragul unei noi revoluţii în Piaţa Victoriei?

Sunt la birou, undeva la câteva minute de Piaţa Victoriei, unde încă se desfăşoară mitingul bugetarilor. De la televizor înţeleg că nu sunt doar bugetari, ci şi pensionari şi studenţi.

Mai înţeleg că mitingul avea aprobare doar până la ora 13:00. Acum este ora 13:05. Vor avea curajul forţele de ordine să înăbuşe mitingul, care pun pariu că va continua?

Nu ştiu ce să cred, dacă e vorba doar de o agitaţie de tipul fâs ori de o oală care fierbe şi stă să explodeze. Cred că acum cei din Piaţa Victoriei sunt puşi în pragul unei alegeri foarte grele: îşi riscă pielea pentru restul românilor, care cârcotesc, dar nu ies la protest, ori lasă capul jos şi acceptă faptul că politicienii au învins iarăşi.

Tensiunea oricum se simte. Băsescu se clatină, guvernul Boc şi-a pierdut orice urmă de credibilitate, îmi pare rău doar că se vor găsi pesediştii şi alţii care să profite ca nişte nenorociţi ce sunt de exasperarea oamenilor.

Mai facem o revoluţie? Pardon, rectific: se va face o revoluţie reală, după cea disimulată de acum 20 de ani? Şi, mai important, participăm la ea? Sau rămânem doar spectatori?

Cel puţin acum eu şi alte generaţii nu mai suntem nişte mucoşi. Aşa încât am avea tot dreptul să participăm la ea.

UPDATE:

Deci e clar, suntem nişte moşmondiţi. A fost un miting fâs, cică avertizarea politicienilor. Right, de parcă ăştia se sinchisesc.

Eventual trebuie să cerem aprobare de la primar pentru o revoluţie şi să-i punem pe guvernanţi să angajeze o firmă de consultanţă pentru revoluţii est-europene, cu comision de câteva miliarde de euro.

Că doar nu dau de la ei. Iau de la noi.

grecii, manifestaţiile… şi eu

De fapt, nu doar eu, ci toată delegaţia de jurnalişti auto români prezentă la lansarea mondială a noului Chevrolet Spark, la Atena.

atena-oraan

Chiar când scriu aceste rânduri din camera de la hotel, aud distinct oameni vorbind în portavoce, cu un ton vădit aţâţător, aşa încât glumele despre o posibilă revoluţie ad-hoc, care să ne prindă în mijlocul Atenei, nu sunt chiar atât de comice.

De pe balcon, nu văd manifestanţii sau capii lor (ale căror voci le aud de parcă ar fi la o aruncătură de băţ de mine). Mă rog, cred că voi ajunge înapoi în România fără probleme.

Dar mă distrează soarta asta… Crezi că te duci într-un loc liniştit şi frumos, la o lansare de rutină şi te trezeşti că eşti la un pas de a intra în tumultul vreunui pui de revoluţie.

Interesant. Voi reveni cu un update când ajung back 2 Romania.

UPDATE:

Ne-am alertat degeaba. Manifestaţiile au fost un fâs, de fapt agitatorii erau nişte moşi. Nici vorbă de demonstraţii cu pericol de sânge.

Mult mai grav era faptul că gunoierii erau în grevă de 2 săptămâni, aşa că Atena era plină de munţi de gunoaie.

Măcar rămân cu satisfacţia câştigării a două dintre cele 5 probe ale “Olimpiadei Spark” – nişte joculeţe simpatice puse la cale de organizatorii lansării lui Chevrolet Spark. Am cu ce mă lăuda!