thank you, romania, bye bye! – cu sarcasm, de la fratelo

În dimineaţa zilei de 10 octombrie 2010, o duminică înnorată şi relativ friguroasă, l-am dus pe fratelo la aeroportul Băneasa, unde îl aştepta avionul spre Londra.

Pe care nu o s-o viziteze ca un turist oarecare câteva zile. Nu, acolo s-a hotărât să plece din România, după ce a văzut că scumpii guvernanţi, stimabilii politicieni şi, în general, extraordinara populaţiune din România îi dau MUIE.

Avem un guvern stupid, dar noi încă ne ascundem după deget şi cârcotim pe la colţuri, mai ieşim la un miting, dar atât. Nu avem COAIE să mergem peste ei şi să folosim dreptul nostru de a le sparge capul conducătorilor oligofreni, care duc ţara la sapă de lemn.

Stăm ca vitele şi ne întrebăm cine o să ne scape de Boc, de Băsescu, de mafiile politico-financiare, de nesimţirea şi manelismul din ţară. Mă rog, noi ăştia care am rămas în România stăm ca nişte boi castraţi şi ne holbăm la peisajul mioritic fără să facem un gest.

Să îl blamez pe fratelo că şi-a băgat, în cele din urmă, picioarele în viitorul din România şi a ales calea exilului autoimpus? Nu am de ce. Pe nesimţite, criza pe care ne-au tot aruncat-o în ochi politicienii mi-a şters patriotismul, aşa că îl înţeleg pe fratelo că a întors CURUL României.

Nu ne vindem ţara – bulshit. Nu plecăm de aici, noi suntem români – fuckin’ shit. Ne iubim căcatul în care trăim, ne place că politicienii se micţionează în capul nostru de viermi – hai sictir!

Când fratelo a coborât din maşină, şi-a luat bagajele şi a închis portiera, am simţit cu adevărat un sentiment de greaţă faţă de FUTUTA asta de Românie. Nu mă refer la spaţiul carpato-danubiano-pontic, ci la o românie ca societate, ca sistem de conducere, ca populaţie care se prosteşte pe zi ce trece.

Nu a trecut prea mult timp de când fratelo o ducea bine aici şi râdea de mine când spuneam că mă bate gândul să plec din ţară. Lucrurile s-au schimbat cam drastic.

Roald, să-ţi iasă lucrurile cum trebuie pentru un trai decent şi demn acolo, la “engleji”. Cu Românica nu prea mai ai nimic de împărţit. A devenit o [localitate din Croaţia] de ţară, condusă de nişte [de mai multe ori localitatea din Croaţia] de oligofreni jmekeri şi locuită de nişte PUŢOI lipsiţi de curaj.

Ce “mândru” sunt că am rămas român, vai de capul meu! Faceţi loc pentru o flegmă venită taman din străfundurile gâtlejului, că tot am răcit aşa, de toamnă.

Gata, acum înapoi în rahatul nostru. Nea Furdrui Iancule, ia, bag-o pe aia de o ştie tot poporul. Dar manelizeaz-o şi stai să-mi iau de la Carrefour nişte mici şi bere la pet, să simt şi mai bine spiritul patriotic, FUTEMASH în el!

2 Comments

  • esti fantastic..nu se putea scrie mai bine despre preaminunata tara a minunilor,Romania.singura obiectie e ca ai jignit Croatia ,care e mult inaintea Romaniei.bravo!Bag/o pe aia cu Uzbekistanul sau Afganistanul.Tine/o tot asa ,frate romane.Salutari de la admiratoarele tale din Italia.Si noi ne/am bagat picioarele…dar mai de mult

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *