01/11/2015

Imaginea tragediei #colectiv – ca să înțelegem mai bine

Cum s-a văzut cel mai grav incident din ultimii ani din România, prin ochii martorilor. Ca să înțelegem gravitatea situației. Și ca să înțelegem de ce trebuie schimbate lucrurile. Începând cu mentalitatea.

Violeta Maria Naca – Asistenta pe Salvare

“Ne-am dus senini. Credeam că e un incendiu banal inițial, continuă, am fost al doilea echipaj la fața locului. Apoi au venit pompierii agitați. Primele două victime. Totul era ca un coșmar. Mergeau, urlau, se târau. Tineri desfigurați. Urlau mulți. Eram două salvări. Una dintre victime, erau o tânără, rănită grav. Țipa la mine să venim mulți. Mă implora. Spunea că sunt 300 de tineri, arși, călcați în picioare. Am implorat plângând pe cei de la dispecerat că sunt sute de oameni arși. Plângeam. Săreau arși pe mine, urlau. Voiau să intre mulți în ambulanțe. Și nu puteam să plecăm cu fata rănită grav. Nu se dădeau din drum.

Abia atunci s-a dezlănțuit coșmarul. Au venit alți patru grav răniți. Izbeau în mine. În salvare. Le curgea pielea, carnea. Acum plâng. Urlau să îi iau, să nu îi las în urmă. Am implorat dispeceratul să aducă mai multe ambulanțe, că e haos. Să vină poliția. Rupeau jacheta de pe mine.

Apoi, a venit un pompier, avea o tânără de 18 ani, arsă pe 98% din corp, mă implora cu lacrimi de erou: Ia-o mai repede din brațele mele. Doamne, cât de tânără e! Salveaz-o! Am și eu o fată acasă!. Mi s-a făcut rău. Veneau mulți, mulți de tot. Erau îndesați în salvări. Civili urlau, tineri răniți trăgeau de doctori, aproape smulgându-le hainele. Implorau să fie ajutați, să fie salvați. Se aruncau în fața ambulanțelor. Dădeau cu pumnii în ambulanțe.

Am urme de piele arsă, pe mine, pe echipament. Pompierul șef plângea în hohote. Era în șoc. Țipa: De ce, Doamne?. Tânără arsă nici nu mai avea haine pe ea. Apoi am intrat urlând la Colțea, cu patru răniți grav. Țipam să vină toți doctorii, că e carnagiu. Toată lumea era în stare de șoc. AM VĂZUT IADUL!

Doi doctori de la echipaje au rămas la fața locului. Erau șase tineri, jos pe borduri, în stop cardiorespirator. Șoferul din echipaj a resuscitat oameni ore în șir până i-a crescut tensiunea și i-a țâșnit sângele pe nas.
Mai era un copil de doar 16 ani! 16 ani! A plâns echipajul la resuscitarea lui. Nu se îndurau. Apoi l-au adus pe fratele lui, pe brațe, la mine. Era grav, era ars tot. Avea ochii umflați și roșii, plângea. Întreba: Sunt rău? E grav? 
Apoi au adus altul. Era 70%. Plângeam. Cădea carnea de pe el. Întreba dacă mai trăiește. Dacă e grav. Era aproape de comă. Îi curgeau lacrimi din ochi, cu sânge. Îmi spunea să îl țin de mână. I-am spus că am un băiat de-o seamă cu el. Mi-a răspuns: Mami, n-o să mor, nu? Încă ieșea fum din el.

La spital părinți pupau ambulanțele, urlau unde le sunt copiii. Le-am spus adevărul. Le-am spus că sunt în stare gravă. Mi-au pupat picioarele la Municipal. Era sinistru. Trăgeau de mine și de colegi, de salvare. “, a povestit asistenta de pe ambulanta. Salvatoarea, eroul care povestește îndurerat, este Violeta Maria Naca și are 22 de ani experiență pe Salvare.

 

Dr. Ina Petrescu, Chirurgie plastică – Reconstrucție mamară

”M-am intors acasa dupa cea mai grea garda din experienta mea de medic chirurg. Asta noapte am coordonat garda Sectiei de chirurgie plastica si microchirurgie reconstructiva. Mi-e greu sa scriu, dupa suferinta pe care am vazut-o in ultimele ore. Povesti de viata intoarse ori distruse din cauza iresponsabilitatii si a coruptiei. Imaginile nu pot surprinde tot iuresul ultimelor ore, emotia dar si determinarea pe care le-am simtit in lupta noastra cu chinurile lor. Respir si acum din fumul pe care l-au adus odata cu ei.

Am avut alaturi de mine, in ultimele 32 de ore, colegi inimosi. Unii dintre ei au raspuns apelului de noapte si au venit de acasa. Impreuna am incercat sa facem tot ce am putut pentru cei 24 de tineri ajunsi la noi. Au varste cuprinse intre 19 si 28 de ani. Tineri, prea tineri pentru ce au trait.

Multi au arsuri majore pe corp, arsuri ale cailor respiratorii si intoxicati cu monoxid de carbon si au necesitat interventii chirurgicale.
Nicio pedeapsa nu ii poate intoarce acum pe cei care au plecat dintre noi. Dar avem nevoie sa stim adevarul si sa facem tot ce e nevoie pentru ca astfel de tragedii sa nu se mai intample niciodata. Gandurile mele se indreapta catre familile si prietenii celor decedati. Condoleante!

Pentru tinerii aflati in ingrijirea noastra, a medicilor Spitalul de Urgenta din Bucuresti, as vrea sa asigur familiile acestora ca vom face tot ce e omeneste posibil sa ii intoarcem cu bine acasa.”

 

Cosmin Humulescu – doctor la Spitalul Clinic Colțea

Fac parte din gașca *șpăgarilor*. De regulă mă emoționez greu. Noaptea trecută a fost una fără precedent pentru mine. Am aflat destul de târziu despre eveniment – pe la ora 1. L-am sunat pe colegul meu care era de gardă la Spitalul Clinic Colțea (atenție!- spitalul clinic, NU DE URGENȚĂ). Mi-a spus că e o imagine de coșmar. M-am îmbrăcat, am luat un bax de apă și in 10 minute eram la spital. Așa a fost pentru majoritatea, oamenii nu au fost chemați ci AU VENIT!! Una din asistentele noastre a venit din Voluntari, fără remunerație, fără șpagă, plătindu-și taxiul din salariul ei de 1100 de lei, salariul cu care creste un copil de 15 ani. De ce? Din omenie, din empatie, din ce motiv vreti voi, sa ajute niște oameni carora li s-au topit bancnotele “de șpagă” in buzunar, impreuna cu buletinele.

7 victime au fost duse la Colțea. Cea mai putin gravă era o fată cu arsuri pe 20% din suprafața corpului. Vi se pare puțin? pentru ea au insemnat ambele brațe si fața!!! Cei mai gravi erau 2 baieți cu arsuri pe 55% din suprafată corpului. Unul dintre ei a trebuit să fie intubat, s-a pus problema unei come induse, dar, medicul anestezist s-a temut ca nu se va mai trezi asa că a fost intubat treaz, doar cu analgezie. In terapie intensivă era un miros de fum, provenit doar din aerul expirat de cei arsi. Absolut toti aveau fața arsă – si căile aeriene. S-au mobilizat toți medicii din sectia de chirurgie. Șeful secției, prof. Traean Burcoș, debrida si curăța arsurile cot la cot cu rezidenții dumnealui. A venit personal de pe toate sectiile spitalului. Au fost 40 de cadre medicale pentru 7 victime. Atenție! cadre medicale inseamnă medici, asistente, tehnicieni, infirmiere, brancardieri. Numai un imbecil iși inchipuie ca deficitul de personal este numai in rândul medicilor. Deci la intrebarea – de câte cadre medicale este nevoie pentru 180 de victime? raspuns- cam de 800-1000. Cam cați sunt disponibili la ora actuală in București? Păi cam ăștia am fost toți! Aoleo….pai și noi ce ne facem in cazul unei calamități cu 2000 de victime???? Răspuns- Ne ia dracu pe toți!!!!

Bolnavii de la Colțea au fost, chipurile, bolnavi triați, cu leziuni mai putin grave. M-am gandit cu groază la ce a fost la Floreasca sau la Arși, etc. Femei si barbati cu fețele arse, fără păr pe cap, cu ochii tumefiati si cu lacrimi de sânge.

Si ce face românul? Nimic!!!!! In seara asta cârciumile sunt din nou pline in București. Așa ca acest mesaj este pentru TINE, IMBECILULE, care te afli intr-o stare de sanatate aparentă si din acest motiv stai relaxat si nu esti preocupat. Pentru TINE, CRETINULE, care la 40 de ani si la primele semne de boală vii la doctor si spui ca vrei “să te facă bine, că ție ți-a luat 1 milion pe lună la sănătate” – IESI LA PROTEST, IMPLICĂ-TE, fă ceva cu substanță, lasă dracu episodul din las fierbinți. Daca nu pentru tine fă-o pentru MĂ-TA, aia pe care o aduci la internare vinerea pentru că ți se pare ție că ultima ei bășină a mirosit putin diferit, doar pentru ca vrei tu sa te duci la Predeal să mănânci pleșcoi in weekend. Fă-o pentru fratii tai, pentru copii tăi care ies la distracție în niste locuri care in mod legal nu ar obtine autorizație de funcționare nici ca siloz.

Veșnică recunostință “șpăgarilor” din spitalele bucureștene! Ati dat dovada si de această dată de un maxim profesionalism!

EDIT: Scopul acestei postari nu este acela de a atrage recunoștință! Sper ca mesajul se va intelege corect. Ar fi bine sa nu mai bezmeticim precum muștele fara cap.

 

Delia Țugui

Am fost la ‪#‎colectiv‬. Am scăpat pentru că am stat chiar lângă ușă. Chiar și așa soțul și fiul meu au putut ieși abia după 5 minute, acum fiind în spital intoxicați cu fum. Cum s-a întâmplat? S-a aprins buretele fonoizolant de pe stâlpul din stânga scenei, cel de lângă ușă, de la focul de artificii. Artificiile nu au fost exagerate, păreau relativ inofensive. Problema a fost că buretele cu care erau tapetați stâlpii și tavanul localului este foarte ușor inflamabil. Am văzut cum s-a întâmplat totul, stâlpul cu pricina fiind la 1 metru, chiar în fața mea. Solistul trupei a avut timp doar să facă o scurtă glumă: ” Asta nu era prevăzut în program”. În secunda următoare și-a dat seama că nu e de glumă și a cerut un extinctor, dar era deja prea târziu. În 30 de secunde, fără exagerare, focul s-a întins pe întreg tavanul. Lumea s-a îmbulzit către intrare, s-a reacționat relativ repede, dar ieșirea era prea îngustă și oamenii s-au panicat. În spatele meu s-au călcat în picioare, cățărându-se unii peste alții pentru a reuși să iasă. După ce am ieșit afară, am auzit o bubuitură înfundată și am simțit că mă lovește o rafală de aer fierbinte în spate. Mi-a luat foc părul. Am pus mâna să îl sting și m-am ars. Aerul era fierbinte, irespirabil, fumul gros și negru, nu vedeam absolut nimic. Nu știam încotro merg. Am întins mâna și m-am agățat de geaca cuiva care se afla în fața mea și m-a târât după el. Altfel nu aș mai fi putut merge. Eram paralizată din cauza fierbințelii aerului irespirabil, am tras aer în piept și am simțit că mă arde până în stomac. Repet, eram deja afară. Nu cred că a fost o explozie propriu-zisă. Din ceea ce am văzut ulterior la TV, s-ar fi prăbușit tavanul și asta ar fi putut provoca rafala de foc și fum care m-a prins din urmă. Apoi am văzut lumină și am simțit aer curat. M-am uitat înapoi și am văzut o mare grămadă de oameni prăbușiți unii peste alții în ușă. Cei care ieșiseră încercau să-i tragă, dar cei de jos erau prinși sub greutatea celor de deasupra lor. Cineva striga întruna: “Luați-i mai întâi pe cei de deasupra!”, dar panica era prea mare. Mulți încercau să ajute, dar era haotic. Prietenii se căutau între ei pe dedesubtul mormanului de oameni prin pipăit, strigându-se pe nume, întrebând: “Tu ești? Unde ești, că nu te văd? Asta e mâna ta?” etc. Era de coșmar. Nu îmi venea să cred că așa ceva e posibil. Mi-am dat seama imediat că cei din partea din spate a barului nu vor mai ieși cu viață de acolo.

 

Alex Teo: Cum m-a ocolit moartea pe 30 octombrie, Clubul Colectiv Bucuresti

Scriu asta pentru ca nu pot dormi, pentru ca in noaptea asta am simtit ca traiesc o invazie de oameni arsi din cap pana in picioare, fara par ramas pe cap, cerand ajutor si apa. Oameni plangand in hohote si strigand “Unde e Alina, unde a ramas Alina?”. Aud si acum in timpan oameni care strigau “Unde pula mea sunt pompierii, au trecut 15 minute de cand am dat telefon”. Vad mame plangand si oameni bagati in saci de catre alti oameni cu vesta fosforescenta. Vad cum dupa ani de zile ma inchin si ii multumesc lui Dumnezeu ca sunt intreg, iar la fiecare final de discutie pe care o am cu cineva zic ‘Doamne fereste”. Daca m-ar intreba cineva cum arata Apocalipsa, as zice ca arata exact ca aceasta noapte… Si plang… Si-mi doresc doar sa stiu ca toti am supravietuit si ca peste 3 luni ne vom intalni toti aceeasi 400 care am fost in noaptea asta acolo si vom ciocni din nou beri in Colectiv razand si aducandu-ne aminte despre o lansare de album.

Dar n-o sa se intample asta…

Nu am scris asta ca sa fac politica. Nu am scris asta ca sa-mi dai tu like pe facebook. Nu am scris asta ca sa fac cuiva reclama sau antireclama. Am scris asta pentru ca am trait-o si pentru ca voi ramane cu ea toata viata… Si nu e nimic poetic in asta… E un cosmar care se va tarai dupa noi, dupa fiecare individ care a fost in Colectiv vineri, 30. Tu, cel din afara, s-ar putea sa nu intelegi si sa blamezi in stanga si in dreapta. Vina e ca s-a aprins un artificiu de tort… Tu ai putea sa-ti accepti vina ca ai vrut sa aprinzi un artificiu sau un chibrit? Eu nu…

Vineri pe 30, am fost in Club Colectiv la lansarea albumului nr. 2 semnat Goodbye to gravity. De ce? Pentru ca am vrut sa vad cum arata actul artistic al unei formatii din Romania care ne reprezinta afara. Va asigur ca desi muzica a fost rock, in public nu a existat niciun om care a avut costum de Halloween pe el, care l-a invocat pe Lucifer sau alte mizerii pe care probabil le veti mai auzi in viitor legat de aceasta lansare… A fost strict o lansare de album ca oricare alta in care o formatie a vrut sa faca spectacol.

NU A FOST NICIUN SPECTACOL PIROTEHNIC, nu a venit niciun fachir, nu a tras nimeni cu tunul, nimic de genul asta. Doar 4 artificii de tort, 2 puse in fata scenei, doua pe 2 stalpi de sustinere ai salii. Nimic prea spectaculos… La fel de bine putea ardea si o sufragerie la aniversarea copilului tau pentru ca in tort i-ai infipt 2 artificii care ard 10-15 secunde. Asta a fost tot spectacolul pirotehnic… Trupa s-a laudat cu show pirotehnic pentru a atrage publicul, declaratia este mult prea pompoasa pentru ceea ce s-a intamplat de fapt…

Pe la jumatatea programului aceste artificii s-au aprins, si odata cu ele, una dintre artificii a aprins izolatia audio a salii, care dupa cum stim, in marea majoritate a cazurilor e ori din burete, ori din cofraje de oua, in functie de buget. La Colectiv, izolatia cred ca a fost de burete(in niciun caz carton de oua), la fel ca in oricare alt club din Romania care e interesat de asa ceva. Nu a explodat nimic, nicio conducta…
Initial, nu s-a panicat nimeni, solistul Andrei Galut si-a pastrat calmul cerand pe un ton foarte calm un extinctor pentru a remedia problema din scurt. Nu a venit acel extinctor. Dumnezeu stie daca Colectivul avea extinctor si nu s-a implicat nimeni sa stinga o flacara, sau nu a existat asa ceva in sala vreodata. Ca oricare alt roman care iese din casa, nu ne-am pus niciunul din cei care eram acolo problema “Are Colectivu’ extinctor ca sa nu mor in incendiu? N-are. Ok. Nu merg ca mor.” Cine face asta? Cine se astepta la asta? Probabil ca dupa acest incident: toata lumea, dar pana ieri absolut nimeni…

Lumea bate moneda ca acest club nu era in regula din punct de vedere legal, ca nu avea autorizatii. Sincer… Cred ca maxim 5% dintre toate localurile/firmele/teatrele/cafenelele/scolile/ sau orice alta companie din Romania (si poate nici macar alea) sunt invalide pentru a-si exercita activitatea. Stim bine ca mica intelegere este prietenul nostru cel mai bun de la Retragerea Aureliana incoace… Ce era sa facem, sa nu mai iesim din casa? Si chiar si asa… Cate blocuri din Romania au instalatie anti-incendiu functionala pe holuri? Si cred ca simtim cu totii asta… Totul pare ca merge la mica intelegere… Asta e Romania noastra, insa nu despre asta vreau sa vorbesc… Cum puteam muri cu totii in Colectiv, la fel puteam muri si acasa de la un simplu chibrit aprins aiurea…

De ce au murit admiratorii Goodbye to Gravity in seara asta? Probabil pentru ca au iesit din casa ca sa vada un concert live al unei formatii si sa nu-si petreaca seara de vineri uitandu-se la televizor la emisiunile spumoase care ni se servesc zilnic. Oamenii care azi au murit, au murit pentru ca sunt cei care au vrut sa vada altceva decat ceea ce le este pus pe tava zilnic… Nu au vrut sa fie leguma controlata a unui playstation, nu au vrut sa fie telespectatorii unor emisiuni pline de fete frumoase. Vineri, decedatii au murit pentru ca au vrut sa socializeze pe viu, fara facebook, fara skype si alte retele de interactiune, Scriu toate astea pentru ca anumite persoane jalnice, considera ca persoanele care mergeau in Colectiv erau niste boschetari care traiau de pe o zi pe alta… Nu oameni buni, nu este asa… Nu mai puneti etichete… Nu mai considerati voi ca stiti totul… Nu va mai laudati ca stiti voi mai bine cat de satanisti si boschetari sunt oamenii care asculta concerte live… Este oribil sa spui toate astea, mai ales dupa aceasta tragedie…

Vineri in Colectiv o mica bucata de oameni a venit acolo ca sa mai consume arta, Da, ASTA ESTE ADEVARATUL NIVEL AL ARTEI IN ROMANIA. E plin de artisti care canta in toate halelele cu o singura usa de acces, e plin de artisti refuzati de radio si tv si care se mai pot intretine doar din concerte live, e plin de artistii care la concert mai aprind si 4 artificii, numai-numai de s-o mai indrepta si publicul spre actul artistic live, autentic. Credeti ca muzicienii care chiar au ceva de aratat nu ar vrea sa profeseze in teatre, sau in localuri amenajate cum trebuie? Credeti ca muzicienilor si ascultatorilor lor le place sa iasa la o bere numai in subsoluri si in hale parasite? Asta este nivelul concertelor live in Romania. Acesta este nivelul culturii tarii noastre. Sub pamant si in ruine se desfasoara actele artistice. Si prosti suntem noi astia care inca mai vrem sa consumam asa ceva si nu ne multumim cu manele, fufe si caterinca…

De ce nu am avut instalatie anti-incendiu? Pentru ca majoritatea localurilor de la noi nu au asa ceva. De ce? Pentru ca lumea fumeaza si fumul de tigara declanseaza instalatia… De ce toti patronii par ca fenteaza controalele? Pentru ca abia iesi pe zero daca iti platesti toate impozitele si toate dividentele… SI stim bine ca cu totii suntem de vina… Cu totii acceptam localurile fara instalatie de incediu, ba chiar sunt ultimele noastre griji chestiile de genul… Acceptam asta zilnic cu totii, nu doar “boschetarii” care merg in cluburi, nu doar tinerii, nu doar batranii, nu doar adultii. Cu totii suntem ignoranti, cu totii trecem cu vederea… Inclusiv eu, inclusiv tu…

De ce au murit oamenii astia?
De la un artificiu de tort….

Azi noapte unii si-au pierdut viata, altii pielea de pe fata. Eu mi-am pierdut doar geaca. De ce?
Pentru ca sunt un om bun…?
Pentru ca sunt un om rau…?

Dumnezeu sa va tina tari pe voi toti cei care ati trecut sau inca treceti prin tragedia asta!
Condoleante familiilor celor decedati… Probabil ca Dumnezeu stie mai bine…

 

Adrian C.

Va scriu pentru ca am reusit sa ies la timp din Colectiv si am vazut toate operatiunile smurdului, pompierilor, salvarii, jadarmilor si politistilor. De-asta am convingerea ca intr-o situatie de amploare (un cutremur de peste 7 grade, sa zicem), vor pieri incredibil de multi bucuresteni. Daca veti actiona ca acum, la un an dupa ce n-ati reusit sa gasiti supravietuitorii accidentului din Apuseni, pe cei din lacul Siutghiol, singura sansa este sa plecam toti, absolut toti din tara asta. Sa ramaneti singuri, sa va plimbati in liniste printre mormanele de moloz si polistiren din ruinele Bucurestiului.

Citesc peste tot despre mobilizarea exemplara a fortelor de interventie si-mi vine sa urlu: care mobilizare? nimeni nu a stiut ce sa faca, haosul intre pompieri, smurd si salvari a fost mai mare decat in randul oamenilor care au reusit sa iasa la timp. Cei mai multi dintre supravietuitori au fost scosi de cei iesiti in prima linie, nu de pompieri.

Asadar va intreb deschis si astept un raspuns detaliat: ce-o sa faceti, care sunt pasii in cazul unui cutremur si cum va pregatiti oamenii – atat cei care intervin in situatii de urgenta cat si pe noi, cetatenii. Cum pregatiti invatatorii si copiii din scoli. Pe cei din institutii publice, pe cei din blocurile si casele vechi, pe turistii care se ingramadesc cu miile in hrubele din centrul vechi.

Stiu, sunt foarte multi; singura sansa este sa incepeti de azi. Au fost mai putin de 200 de raniti si toate spitalele din bucuresti (oras de peste 2 milioane) au fost coplesite?? Nu exista sange, plasma, medicamente specifice. Ce-o sa fie cand vor fi mii? Dar zeci de mii? Foarte multi traiesc in blocuri de peste 50 de ani, toate predispuse prabusirii. Doar ei sunt zecile de mii.

Mai jos descriu ce s-a intamplat pas cu pas in seara de vineri cu noi si cu voi. Hotarati singuri daca v-ati mobilizat exemplar.

In club nebunia a inceput exact asa cum a declarat toata lumea: focul s-a intins de la o flacara de cativa centimetri si a urcat la tavan in cateva secunde. In primul moment parea ceva minor, vocalul trupei a cerut un extinctor. A aparut imediat un bodyguard cu un tub de dimensiunea stingatoarelor de masina. A imprastiat un fel de spuma de ras intr-un jet penibil care nici macar n-a ajuns pana la flacara. S-a lasat pagubas in urmatoarea secunda, noi am inceput sa cautam iesirea. Desi eram relativ aproape, surpriza: usile erau deja blocate de oameni, eu reactionasem lent. Spatiul de intrare in club este un vagon de santier, metalic, pe laterala caruia este decupata usa dubla de pvc/termopan. Doar una dintre usi era deschisa, insa a doua a cedat repede. Am reusit sa ies chiar cand valul de fum negru, fierbinte, s-a repezit spre noi. Din spate s-a auzit un bubuit, cineva a strigat “o sa explodeze, fugiti!”. Eram deja afara. Trei dintre prietenii mei, si ei. M-am indreptat spre curtea mare sunand la 112 (ora 22:33). De data asta surpriza buna: stiau deja, pompierii sunt pe drum. Mi-am cautat din priviri prietenii.

Pana in momentul acesta nu-mi parea nimic foarte grav. Apoi m-am intors la intrarea in club. O mare de trupuri in vagonul metalic din care ieseau maini intinse. Cativa oameni trageau de ele. Prietena care iesise ma intreba disperata daca i-am vazut sotul, daca iesise. Nu, nu il vazusem.

Am inceput sa trag si eu de maini. “Ne rupeti picioarele, nu mai trageti”. Oamenii erau cazuti in multe straturi, cu picioarele prinse jos. Cu greu reuseam sa extragem cate unul si-l puneam cativa metri in spate. In curand spatiul s-a umplut, am inceput sa-i punem in laterala. Cineva m-a rugat sa caram o fata pana in curtea mare. Inca niciun pompier, nicio salvare. Aparusera doi politisti, li se striga “unde sunt pompierii”. Se auzeau sirene, cineva striga “s-au ratacit pe drum!” (nu stiu daca asta e un adevar, multi au spus asa – e complicata intrarea in clubul asta). I-am rugat pe cei 2 politisti sa puna mana sa ajute oameni: noi nu avem voie, pompierii fac asta.

Am dat un sms sotiei plecata din Bucuresti (ora 22:50), gandindu-ma ca raman fara baterie si o sa auda stirile mai tarziu. “Sunt ok, nu-ti face griji daca o sa vezi stirile”. Am folosit toata seara reperul minutului cu sms-ul.

La intrare mainile intinse erau acum negre. Si fierbinti.

Cand ii scoateam unii aveau gura plina de sange, nu stiam decat ca misca toti. Unui baiat pe care il scosesem afara inca ii ardeau hainele si parca nu vedeam asta. Cineva a inceput sa i le rupa.

Cativa incercau sa sparga fara succes lacatele de la usa laterala a vagonului de fier.

Dupa inca un drum in curtea mare a aparut masina de pompieri si in curand 2 salvari. Cativa au inceput sa intinda furtune. Salvarile au fost imediat coplesite, sa vina multe, sa vina mai multe. Nu veneau, accesul e dificil. Sa-i ducem in strada, a strigat cineva inspirat si operatiunea a inceput instantaneu. Mutau oameni din curtea mica in rondul de la Maternitatea Bucur. Acolo erau deja cateva salvari si smurd. Toti insa au ramas acolo, blocati si nauciti, nestiind cum sa procedeze – accesul e dificil. N-a iesit nici macar o targa din smurd sa alerge spre intrarea clubului atunci, nici una. Toti din masinile astea se-nvarteau panicati asteptand ordinele haotice. Noroc ca oamenii aduceau in viteza raniti si salvarile au inceput sa-i preia.

Repede inapoi. Doi pompieri foarte tineri isi pusesera mastile sa intre. Au iesit insa destul de repede si au inceput sa se dezechipeze. “ Ce faceti, e plin de oameni inauntru. Nu mai avem oxigen. Luati alte butelii. Nu avem, trebuie sa vina.”

Aici ar trebui sa fac o pauza de 100 de ani. Cati oameni or fi murit pana sa vina ceilalti pompieri cu alte butelii?

La al doilea drum in strada caram un tip corpolent impreuna cu alti 2. L-am pus langa roata din spate a unui smurd si am fugit inapoi. Cativa jandarmi au blocat gangul, cred ca ceilalti 2 au trecut printre ei, eu nu. S-a facut cordon, a inceput mobilizarea. M-am intors langa smurd, un pompier ii facea masaj cardiac tipului corpolent si chel. “Ai nevoie de ceva? Un balon, ar trebui un balon”. Urmatoarea salvare era la 2 metri, am cerut un balon. A venit o asistenta/medic repede si l-a schimbat. Avea parul castaniu prins intr-o coada lunga, actiona rapid si exact. E salvat, mi-am spus.

Incepusera sa vina foarte multe ambulante, jandarmii faceau perimetru incercand sa scoata privitorii din strada, se umpluse de televiziuni. Trecuse peste jumatate de ora. Inauntru nu stiu daca mai traia cineva. “Probabil nu era nimic de facut, s-a intamplat atat de repede totul incat nu avea nimeni ce sa faca.” Asta spun multi oameni care au fost acolo.

Am sunat unul din prietenii cu care iesisem. Statea aproape, fugise sa ia haine, o patura, apa. Brusc, mi-a venit o idee. Cu o ora mai devreme taxiul ma adusese gresit la concert, la capatul strazii. Auzisem muzica din strada, vazusem niste geamuri. Am fugit acolo, pe Tabacarilor, unde erau parcate 2 masini de pompieri. Langa ele probabil soferii. “Ce faceti, de ce stati, sunt geamuri inspre strada. Sunt blocate, am incercat”. Nu-mi venea sa cred, m-am dus spre geamuri. Erau blocate cu bca pana in partea de sus unde era o gura de ventilatie. Bca-ul acela care zboara la un ciocan, mi-am spus. N-am inteles pana acum de ce acele geamuri imense n-au fost eliberate de bca si folosite ca intrare in club. Sunt in strada, nu poate fi invocat accesul dificil.

In piata era acum nebunie. Pompieri, smurd, ambulante, vanzoleala. Jandarmii facusera cordon. Aparuse o masina de pompieri – centru de comanda, m-am oprit vizavi de ei. “Pregatiti centrala, care e codul? 131 sau 141? E 131”. Deschid usi, apasa butoane, invart 2 foi A4. Dupa cateva minute: “Baai, e 141, am primit eu sms acum”. (poate eu am inteles gresit numerele, voi insa sper ca ati priceput situatia). 15 metri mai incolo, langa roata din spate a unui Smurd, cineva punea cearsaful alb peste un tip chel si corpolent.

De la inca 100 de metri, prietena care-si cauta sotul ne-a dat prin telefon prima veste ingrozitoare. Am aflat inca una abia a doua zi.

Ne-am reintalnit afara peste minute bune. Venisera si parintii lui si alte 2 prietene. Blitzurile si microfoanele ciuguleau din ei fara mila. Am plecat de acolo sa putem sa ne privim ingroziti in liniste.

La 4.10 treceam pe jos, spre casa, pe langa gardul Casei Poporului. Macarelele de la Santierul Neamului erau puternic luminate. Nu se poate, mi-am spus, asa trebuie sa fie noaptea, luminate. Apoi am auzit voci, indicatii de santier, nu fantasmam, se lucra.

Ei bine, vreau un raspuns si la intrebarea asta: la ce spital, scoala, autostrada se construieste si noaptea in tara asta?

Nu vrem demisia, probabil o sa vina altii si mai nepregatiti. Ati fost acolo si ati vazut. Vreau sa raspundeti la intrebarea de la inceput:

Ce-o sa faceti, care sunt pasii in cazul unui cutremur si cum va pregatiti oamenii – atat cei care intervin in situatii de urgenta cat si pe noi, cetatenii. Cum pregatiti invatatorii si copiii din scoli. Pe cei din institutii publice, pe cei din blocurile si casele vechi, pe turistii care se ingramadesc cu miile in hrubele din centrul vechi.

 

Costin Stucan

Am mers acolo, dar n-am fost în stare să scot telefonul din buzunar. Am văzut paramedici făcându-i masaj cardiac cu rândul unui tânăr întins inert pe o targă, în timp ce prietena voia să-l aducă înapoi frecându-i disperată palma. Am văzut alți paramedici, și alții pompând mecanic cu palmele în sternul altor tineri care nu se vedeau. Am văzut băieți arși, tremurând în stare de șoc, fete plângând, asistente fugind dezorientate cu pungile de plasmă. Zeci de salvări, zeci de mașini de pompieri.

N-a fost explozie. Conform celor care apucaseră să iasă, au fost aprinse artificii, iar buretele care antifona peretele clubului a luat foc. O jandarmeriță de 25-26 de ani mărturisea că n-a văzut niciodată așa ceva. Pomenea despre 20 de persoane fără puls.

Probabil așa arată infernul. Plus sunet asurzitor de sirene. Rugați-vă pentru tinerii întinși pe tărgi, în stradă, cu inima oprită.

PS – Nu am fost în club, slavă Domnului. Am mers pentru a înțelege ce s-a întâmplat

PS2 – bizar, într-adevăr, afișul concertului la care intrarea a fost gratuită. Prima piesă cântată a fost The way we die. frown emoticon

PS3 – 0212069291 e numărul de urgență la care rudele celor prezenți la concert pot suna. Multe victime nu au acte de identitate.

PS4 – Are cineva vreo informație despre Teodora Maftei? Înțeleg că era în club, nu răspunde la mesaje pe Facebook. Sper să fie în regulă

PS5 – detalii pentru cei care vor să doneze sângehttps://www.facebook.com/events/1640694776213950/

PS6 – e greu să adormi după ce ai stat la câțiva pași de copilul ăla întins pe targă, încălțat doar cu un pantof, cu picioarele desfăcute într-o poziție aproape neomenească, în timp ce doctorii își odihneau cu rândul brațele obosite de masaj cardiac, așa cum se odihnesc muncitorii care sapă cu un tàrnăcop. Și prietena lui roșcată, ghemuită lângă el, care-l ținea de mână, șoptindu-i lucruri pe care el probabil că nu le auzea

 

Vlad Mixich

Nu, cei care îndreaptă acuzator degetul spre spitalele din București reproșându-le că de ce au fost copleșite în tragedia de la ‪#‎Colectiv‬ nu prea știu despre ce vorbesc. Iată de ce:

1. Pacienții cu arsuri grave sunt cazuri speciale în medicina de urgență, cu dezechilibre hidro-electrolitice majore care necesită atât asistență medicală supraspecializată, cât și aparatură de o anumită factură. Paturile din unitățile de arși nu sunt inter-schimbabile cu cele din alte secții pentru că una dintre marile complicații ale acestor pacienți sunt infecțiile, ei având nevoie de condiții aseptice excepționale.

2. Numărul foarte mare de cazuri speciale venite într-o perioadă foarte scurtă de timp este greu de absorbit de spitalele de urgență, mai ales dacă asta se întâmplă pe perioadele de gardă de noapte. De exemplu, doar la spitalul Floreasca au ajuns brusc, în decurs de câteva minute, 50 de cazuri cu arsuri. Poate trece o anumită perioadă de timp până să mobilizezi în miezul nopții tot personalul medical necesar să trateze un număr atât de mare de pacienți cu arsuri. De aceea răniții au fost distribuiți în nu mai puțin de 10 spitale diferite.

3. În astfel de situații departamentele de urgență nespecializate în arsuri au rolul de a echilibra pacienții care ulterior sunt triați în funcție de gravitate pentru intervenții chirurgicale de specialitate. În multe țări, din numărul total al chirurgilor existenți doar o mică parte sunt specializați în arsuri (în București există aproximativ 30, inclusiv rezidenții), dat fiind nivelul mare de complexitate al acestor intervenții dar și (în mod obișnuit) raritatea lor comparativ cu alte patologii. De aceea situația în care brusc spitalele sunt confruntate cu peste o sută de cazuri de arsuri este excepțională și solicită către limita maximă sistemul.

4.Mașinile Ambulanței și ale SMURD nu au putut intra în zonă din cauza mașinilor parcate aiurea. Asta a îngreunat foarte mult intervenția de urgență.

Da, singurele întrebări justificate despre tragedia din #Colectiv sunt cele legate de funcționarea fără (cu?) aprobare din partea pompierilor a clubului.

Și da, în cazul unui cutremur major vor fi foarte multe victime în București, dar nu din cauză că nu avem suficiente spitale (în București chiar avem, în schimb în orășele e durere) sau că vin prea târziu ambulanțele. Câți dintre noi cunoaștem căile de evacuare în caz de urgență în clădirea în care lucrăm? Câți dintre noi și de câte ori pe zi trecem pe lângă clădiri semi-abandonate din care oricând ne poate cădea o cărămidă în cap? Iar clădirile din Centrul Vechi sunt o bombă cu ceas…

Vă rog nu vă lăsați antrenați de propaganda unor oameni care se folosesc de o astfel de tragedie pentru a-și duce mai departe luptele politice sau a mai câștiga credibilitate. Eu aleg să-i ignor acum, dar nu și să uit.

 

VA URMA…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *