troleul vieţii

Pun pariu că nu plagiez nici un roman sau film de succes sau eşec. Deşi îmi amintesc vag de un “Trenul vieţii”, dar măcar cu troleul am ieşit de pe şine.
Sunt un abonat consecvent al transportului în comun, principalele unelte fiind troleibuzele şi autobuzele. De obicei, troleibuzul 69 mă duce şi mă aduce de la serviciu, într-o înghesuială care mă face să înţeleg, într-un fel, de ce vehiculul ăsta poartă numărul respectiv: directorii RATB sunt perverşi, dom’le, la fel ca şi cei de la volan. Dar asta e altă mâncare de peşte.

Ce mă amuză mai mult este că, din timpul pe care îl petrec de la ieşirea din casă până la intrarea în birou, o mare parte este alocată aşteptării. Nu pentru că 69 ar circula prea rar, ci datorită aglomeraţiei. De foarte puţine ori am simţit nevoia de a mă presa în mulţimea dinăuntru, pentru că, într-adevăr, mă grăbeam. În rest, aştept trolee sau autobuze mai puţin aglmerate (joi seara chiar am crezut că visez, am prins un 69 aproape gol, în care chiar am stat liniştit pe un scaun pe parcursul celor aproape 100 de minute cât a durat drumul cu blocajele interminabile).

Spectacolul “intră cine poate” este de-a dreptul comic. Indiferent că sunt pensionari scofâlciţi, copilandri firavi sau ditamai matahalele în floarea vârstei, dornicii pasageri se împing fără menajamente, în ciuda evidenţei că nu mai este spaţiu, nici măcar la limita decenţei. “Mai sus, urcaţi, faceţi loc” sunt deja uzuale, la fel ca şi răspunsurie exasperate. Este ca un documentar de pe Animal Planet, în care antilopele gnu se reped în râu orbeşte, instinctual. O dată ajunşi în cutia de sardele, norocoşii îşi păstrează poziţiile, chiar cu riscul iscării unei bătăi generale. Iar când se închid uşile, uneori se fac remarcate rânjete victorioase ale celor care ţi-au luat faţa, mâncatzash, şi tu ai rămas pe trotuar, cu buza umflată. Cred că aşa se vede din aglomeraţie.

A te îmbulzi şi a prinde cu orice preţ un loc chinuit în troleibuz, chiar dacă ştii că peste puţin timp vor apărea şi alte mijloace de transport, poate mai libere, nu este decât o altă reflectare a mentalităţii şi modului de trai denaturat pe care oamenii şi le-au format. Aproape în orice aspect al vieţii, graba, îmbulzeala şi lipsa de discernământ sunt litere de legea junglei. Nu are sens să fac din nou pe moralizatorul, sunt sigur că toţi ştiu despre ce vorbesc. Eu am vrut doar să fac şi această paralelă cu troleibuzul 69. De perverşi ce suntem.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *