vreau să plătesc, nu mă lasă birocraţia

Nu ştiu dacă doar la Banca Transilvania este problema asta, dar, dragă blogule, azi, când m-am dus să plătesc “chiria” pentru tine, m-am lovit de o chestie idioată.

Deşi aveam banii şi datele facturii pe care trebuia să o onorez, îmi lipsea un element banal: buletinul. De ce mai este nevoie de buletin atunci când DAI bani, nu prea înţeleg. Ce măsură protecţionistă o fi asta? Înţeleg că este imperios necesar când IEI bani, dar nu când DAI. Mai ales că buletinul (cartea de identitate) are o dimensiune nefiresc de mare în loc să fie adaptat dimensiunilor standard, gen card. De aceea, îl las acasă, pentru că nu am un buzunar adaptat şi în care să stea în siguranţă.

Nici măcar permisul de conducere nu mi-a fost acceptat sau măcar datele de pe buletin, pe care le ştiu pe de rost. Nu, trebuie şi copie după buletin. Într-un fel, mi se pare advertising forţat pe faţă, pentru că nu m-ar mira ca, în curând, cutia poştală să mi se umple de oferte şi promoţii de la Banca Transilvania, care astfel mă are într-o bază de date, pentru care legea îmi spune că ar trebui să îmi dau acceptul. Dar, nu am făcut dreptul, sunt un prost, trebuie să înghit regulile lor.

O altă găselniţă birocratică: ia cam de două ori mai mult să completezi formularul, care după aia este introdus în calculator, decât operaţiunea în sine (luat banul, dat chitanţa). Bre, eu sunt ardelean şi nu mă deranjează că sunt încet, dar, în sistemul bancar informatic, încetineala este un mare neajuns. Plus domnişoarele înfumurate, care nu prea ştiu ce trebuie să facă, dar visează la o carieră reuşită.

Episodul ăsta nu este o pată mare, aşa că nu m-am simţit extraordinar de deranjat. Problema este multitudinea de astfel de episoade, picăturile care fac din sistem o mare băltoacă birocratică care-ţi mănâncă timpul şi nervii. O băltoacă în care văd că, totuşi, ne complacem.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *