23/11/2015

WE’RE F’D – asta ar trebui să fie concluzia summit-ului COP21 Paris 2015

Mai este o săptămână până la startul celui mai important summit pe tema schimbărilor climatice: COP21, de la Paris – aflați aici toate informațiile despre acest subiect.

Pe scurt, dacă națiunile lumii nu reușesc nici de data asta să ajungă la un acord strict privind măsurile care trebuie luate pentru stoparea poluării cauzate de activitatea umană, vorba unuia: ”WE’RE F’D!”. Sau poate că nu? Poate că încălzirea globală e doar o mare conspirație mondială? Sau eco-activiștii exagerează cu schimbările climatice? Ori ne aflăm în fața unei interpretări complet eronate a datelor de către o parte a lumii științifice?

Care o fi adevărul? De data asta, nu vă bombardez cu studii, date concrete, măsurători și valori, păreri ale oamenilor de știință, etc. Nu. De data asta am de gând să fiu foarte subiectiv în ceea ce urmează să spun. Și să mă bazez pur și simplu pe instinct.

Cât de gravă a ajuns poluarea atmosferică?

Habar n-am. Știu, însă, că mă pot intoxica cu monoxid de carbon de la focul din sobă. Dacă mă închid într-un garaj și dau drumul la motorul mașinii, mă asfixiez cu gazele de eșapament (”vedetele” sunt oxizii de azot, laitmotivul scandalului ”Dieselgate”). Dacă las pornit aragazul fără a aprinde ”ochiurile”, mă asfixiez din cauza metanului.

cop21 paris 2015 - oraan 4

 

Deci dacă ardem lemnul, cărbunii, petrolul, gazele naturale, de ce ar fi diferit? Atmosfera Pământului nu e infinită. E un vas, cu un amestec de gaze care se găsesc într-un anumit echilibru, datorită căruia respirăm și care ne protejează de radiații nasoale din spațiu. Denaturând acest echilibru de gaze, mi se pare la mintea cocoșului că ne va afecta în mod direct. Și drastic.

Nici nu mă interesează dacă această poluare duce la încălzirea globală și schimbările climatice. Mi-e suficient că arderea combustibililor fosili duce la emisii de gaze nocive și posibil letale pentru om, dar și pentru biosfera pe care omul se bazează ca să existe.

Cât de mult e afectată biosfera?

Habar n-am. Însă problema defrișărilor masive e clar majoră și o văd cam peste tot. Faptul că afectăm ”plămânii planetei” înseamnă o capacitate mai redusă a naturii de a recicla CO2-ul produs de om și celelalte animale și plante. Deci defrișările contribuie la dezechilibrarea combinației de gaze care formează atmosfera. Ceea ce echivalează cu îmbâcsirea treptată a plămânilor (de exemplu din cauza fumatului). Și cine poate trăi fără plămâni?

cop21 paris 2015 - oraan 3

Dar cu apa, cum rămâne? Deversăm reziduuri și gunoaie în râuri, mări și oceane. Adică poluăm apa pe care trebuie să o bem și afectăm viața marină, pe care se bazează din plin și viața terestră. Ok, e un lanț întortocheat și imposibil de explicat într-un tweet, dar știi cum e cu veriga slabă: se rupe lanțul. Din cauza poluării noastre, scade capacitatea naturii de a filtra apa otrăvită cu diverse subtanțe. Și, cum mai mult de jumătate din corpul uman e făcut din apă, rezultă că ne otrăvim pe noi înșine.

Suntem aproape 8 miliarde de oameni pe planetă, care trebuie să se hrănească zilnic. Așa că am apelat la agricultura intensivă și la chimicale, toate astea contribuind din plin la eroziunea solului și având efecte negative pe termen mediu și lung. E greu de explicat într-o propoziție cât de complex este lanțul cinematic de la producerea mâncării până ce ajunge în burdihanele noastre, dar principial procesele astea duc la afectarea naturii.

Cât de mult poate crește economia?

Religia societății moderne este consumerismul. Dumnezeul consumerismului este banul. Iar biblia consumerismului este manualul de economie. Care susține că se poate obține creștere economică la infinit. Bazându-ne pe resurse finite. A, cum, ți-a scăpat ”detaliul” ăsta? Sau nu te pricepi la economie și, implicit, nu te interesează nici discrepanța ”creștere infinită – resurse finite”? Și totuși, tot eșafodajul lumii moderne se bazează pe această regulă totalmente eronată.

 

Trăim într-o economie liniară. Adică exploatăm niște resurse (principial săpăm ca nebunii după metale și alte materiale sau tăiem copacii frenetic), producem diverse kăkaturi ca să ne simțim evoluați (procesele de producție produc o parte din poluare), le utilizăm într-un mod total ineficient (ceea ce duce la poluare suplimentară), după care le aruncăm (adică facem niște munți de deșeuri pe care nu mai știm unde naiba să-i punem).

Deci, repet: pe un Pământ FINIT, credem că putem exploata la INFINIT resursele FINITE de care să ne dispensăm la INFINIT într-un spațiu FINIT. Și suntem cele mai inteligente ființe de pe planetă, poate chiar din Univers! WOW!!! Și cu halul ăsta de gândire, vrem să evoluăm la INFINIT. Pe o Terra FINITĂ!

cop21 paris 2015 - oraan 5

Ok, să presupunem prin absurd că, vezidoamne, consumerismul și banii ar fi bune (am zis ”presupunem prin absurd”!). Dacă tot vrem creștere economică, păi hai fraților să folosim energii regenerabile, nu combustibili fosili care, prin ardere, se duc dracului și mai produc și poluare. Hai tovarăși să reciclăm materialele și să nu transformăm planeta într-o groapă de gunoi. Hai, doamnelor și domnilor, să eficientizăm consumul ăsta pe care ne bazăm existența inutilă.

Serios, mai e cineva pe lumea asta care crede că Pământul este plat, și nu un glob? Sau, na, rotund, dacă-l vedem bidimensional. Păi hai să aplicăm același principiu și economiei: vivat economia circulară, nu cea liniară! Glob sferic ===> economie circulară. Logic sau nu?

Cât de repede poate ajunge umanitatea la un consens?

Oamenii să se înțeleagă între ei – hai că asta-i poanta mileniului! Ne batem din te miri ce motiv, ne scoatem ochii că avem simțul proprietății exacerbat, ne eliminăm reciproc ghidați de orgolii și instincte primare. Unii spun că ar fi efectele concurenței naturale. Alții afirmă că războaiele sunt necesare, fac parte din selecția naturală. Eu spun că e o prostie să ne războim.

cop21 paris 2015 - oraan 6

Ok, nu neg, și mie îmi vine să mă dau jos la vreun coleg de trafic să-l fac una cu pământul sau să-l împușc pe vreun politician sau să-i rad de pe fața pământului pe unii idioți. Dar, gândind la rece, am realizat de-a lungul vieții că numai împreună putem evolua. Dacă ne dăm în cap, câștigătorul evoluează o clipă, după care cade victimă altuia mai puternic și tot așa.

Separat, creăm probleme. Împreună, găsim soluții. Și le perfecționăm. Aici e o filosofie mare cât istoria umanității. Deci n-o pot îngloba într-o singură frază. Însă ideea de bază este că războaiele duc și la inechitate socială, dar mai ales la afectarea mediului (mai știți metoda ”pârjolirea holdelor și otrăvirea fântânilor” la care apelau românii când veneau turcii: lose-lose scenario, ce naiba…).

Așadar, ARE WE F’D?

Suntem ca niște viruși, exact cum îi zicea Agentul lui Morpheus în ”Matrix” (ho, nu-mi săriți în cap că vin cu citate din filme de ficțiune în loc să citez oameni de știință!). Ne multiplicăm peste măsură. ”Păpăm” rapid resursele din jur și nu ne interesează efectele asupra mediului care ne asigură existența. Ne distrugem și între noi, într-un fel de concurență acerbă de tipul ”care virus e cel mai tare din parcare”.

Și, între timp, natura își vede de cursul ei, mai mult sau mai puțin influențată de poluarea noastră. Sincer, părerea mea este că schimbările climatice și încălzirea globală fac parte dintr-un ciclu natural încă peste puterile noastre de înțelegere. Dar, momentan, mai cred și că ne facem vinovați destul de mult de accelerarea unor fenomene pe care nu le putem controla, dar de care depindem extrem de mult.

Nu știu dacă virușii gândesc la fel ca noi, dar 99% din populația planetei încă mai este la stadiul de negare: nu noi suntem vinovați de schimbările climatice. Ba, mai mult, nu există schimbări climatice! Pentru că omul are tendința instinctivă de a nega ceea ce nu-i convine. Pe baza acestui instinct, mă aștept să văd la COP21 Paris escaladarea unor disensiuni, toți dând vina pe ceilalți, încercând să-și apere propriile interese și, inconștient, afișându-și teama de a renunța la confortabilul ”business as usual” (spre satisfacția Big Oil, evident).

Aș vrea ca la summit-ul COP21 să demonstrăm că nu suntem viruși. Că înțelegem corect de ce poluarea de care ne facem vinovați e nocivă. Că acceptăm că trebuie să ne schimbăm modul de viață și de consum. Că putem să găsim o punte solidă peste toate disensiunile. Și că suntem capabili să găsim soluții constructive pentru a contracara sau a ne adapta schimbărilor climatice.

Da, idealistul din mine ar vrea toate astea. Din păcate, nu sunt un eco8imist. Sunt un observator realist al istoriei care mi se scurge prin fața ochilor. Și sunt pesimist în privința capacității oamenilor, ca turmă, să devină, chiar și pentru un moment, cu adevărat inteligenți și superiori.

Deci we’re kind of f’d.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *