15/01/2016

Prin obiectivul Cătălinei Filip: Umanitara 4×4 Crăciun 2015 Offroad Adventure Romania

Pe final de noiembrie 2015, primesc un telefon de la fotografa Cătălina Filip, de la care nu mai auzisem vești de ani de zile – cam de când am ieșit din lumea offroadului românesc. Și care îmi propune să însoțesc Clubul Offroad Adventure Romania la o nouă acțiune umanitară de Crăciun. Ca pe vremuri!

Zis și făcut. Dau telefon la Mitsubishi, întreb de noul L200, e disponibil, perfect, îl ”rechiziționez” pentru weekendul dinaintea Crăciunului. Am amintiri foarte faine cu precedentul L200, pe care l-am folosit ca ”mașină de serviciu” pe vremea când eram un mic partener media al Campionatului Național de Offroad. Ce vremuri erau pe vremuri!

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-mitsubishi-l200---oraan-1

În față la un magazin angro din capitală, Cătălina își calibrează aparatul în funcție de albastrul noului Mitsubishi L200. Sau poate nu mă pricep eu la jucăriile fotografilor

CITEȘTE AICI TESTUL CU NOUL MITSUBISHI L200

 

Acum, destinația umanitarei 4×4 era undeva în județul Hunedoara, iar ”publicul țintă” al umanitarei locuitori mai sărmani din cătunele împrăștiate în jurul comunei Pui. Da, comuna Pui, pe unde nu am mai ajuns niciodată în viața mea și de care 99% din România nu a auzit. O comună normală, unde convoiul de aproape 40 de mașini offroad a ”aterizat” într-o zi friguroasă și înnorată de vineri, chiar în curtea școlii.

Pentru moment, vă las în compania ”poveștii” instantaneelor surprinse de aparatul foto al Cătălinei. Povestea mea în cuvinte o puteți citi după aceea.

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-101

Gata, a încărcat toată lumea? Suntem gata să plecăm spre Pui? Toate cele treizeci și ceva de mașini offroad?

 

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-102

O scurtă pauză (de țigară, de dezmorțire a oaselor, de golire a vezicii…) chiar la Horezu. L200-le a transportat nu doar alimente, ci și fotografii oficiali ai umanitarei

 

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-103

La ieșirea din defileul Jiului. ”Dubele” Fan Courier fac și ele parte din convoi, nu sunt pierdute prin meandrele offroaderelor…

 

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-104

Iată-ne ajunși și la Pui. Pui pariu că niciodată nu au fost așa de multe mașini 4×4 în curtea școlii? (ei, în poză se văd doar câteva din ele…)

 

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-105

Da, încălzirea claselor din școală este cu sobe. În care ard lemne. Oare câte din cele circa 10.000 de școli din România au același sistem vechi din mileniul trecut?…

 

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-106

”Ia, faceți-i loc lui Oraan să bage L200-le să descarce marfa.” ”Păi nu fotografii erau marfa?!…”

 

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-107

Permiteți să raportez: 354 de conserve de carne de porc și de vită plus 354 de borcane de pastă de roșii. Mi-e și rușine că am încărcat L200-le cu numai vreo 300 de kile de marfă, dar îmi trebuia spațiu și pentru bagajele a patru oameni

 

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-108

Încolonarea, așa, dați din mână-n mână până-n fund la taxatoare… Banc vechi, dar sală de sport destul de nouă și încăpătoare

 

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-109

Ok, de dimineață încărcăm în mașini mobilierul pentru școlile din sătucele care țin de comuna Pui…

 

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-110

…, dar și cei vreo 400 de saci pregătiți cu o seară înainte. ”Hai, Oraane, mai cu viață, fă-te că muncești!”

 

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-111

Drumuri de pământ, niciun fel de marcaje sau indicatoare… Cine să știe de satele astea de prin munții României?

 

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-112

Ciocnirea a două ere coexistente în același timp și spațiu, dar care n-aveau habar una de cealaltă. Până acum

 

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-113

Nu, nu e o mașină pierdută în spațiu, ci e pe drumul care trebuie. Serios!

 

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-114

Moș Crăciunul ăsta nu-i bătrân cu barbă și nici costumat în roșu…

 

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-115

Hai, că Moș Crăciun a trecut pe-aici cu ocazia umanitarei. Dar vreun picior de politician a călcat vreodată prin asemenea locuri?…

 

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-116

Parcă e mai bună o ”cârjă” modernă decât cea veche, nu? Nici măcar bastoane gratis nu le asigură guvernanții bătrânilor României. Tot sufletiștii care fac umanitare se ocupă și de asta…

 

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-117

Dă-i o bere omului și-ncepe să-și verse năduful. Reticența oamenilor izolați este incredibil de mare. Normal, câtă vreme informațiile de-abia ajung la ei, de cele mai multe ori deformate

 

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-118

Mirare mare pentru ”moș crăciuni”: pe aici oamenii își îngroapă morții chiar în curți, nu la cimitir? La cât de greu este accesul și la cât de scumpe sunt locurile de veci la biserică, e de-nțeles…

 

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-119

Satisfacția că ai ajutat cu adevărat pe cineva: priceless!

 

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-120

Drum normal de sat de munte, unde trebuie să treci ușurel chiar și cu offroaderul foarte dotat

 

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-121

Pentru cei mici, ghiozdane noi de la… ”băbuțele” crăciunițe

 

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-122

Probabil cea mai bună metaforă pentru starea învățământului preuniversitar în mediul rural…

 

Ok, și acum să reiau firul narațiunii. Rămăsesem la momentul în care am ajuns în curtea școlii comunei Pui, care urma să ne fie și ”casă” pentru două nopți, grație câtorva clase puse la dispoziție. Și unde nu am dormit în baldachine sau paturi cu apă, ci pe ”izolirurile” și în sacii de dormit din dotare. Ca de obicei la umanitare.

Alimentele și alte lucruri de trebuință pentru niște sărbători ceva mai însenitate au început să fie descărcate în sala de sport și puse pe căprării, după care au fost băgate în saci. Nu din ăia roșii, ca-n filmele cu Moș Crăciun, ci de rafie, mai prozaice. E, totuși, foarte interesant să vezi niște doamne, domnișoare și domni ”de la oraș” cum renunță temporar la laptopuri și costume pentru a lucra niște ore bune pe brânci (credeți că e ușor să descarci niște tone de marfă, să le aranjezi și apoi să umpli și să cari niște saci de peste 20 de kile?!).

Conform principiului ”după faptă și răsplată”, pe seară ne-am adunat care mai de care mai obosiți să mâncăm și să bem în jurul unui foc de tabără frumos. Dar pe care ecologistul din mine îl critică deoarece a ”înghițit” ambalajele și europaleții folosite la transportul alimentelor. Nu mai bine reciclam toate cutiile alea?După care la culcare, că a doua zi trebuia să umblăm pe coclauri să facem pe moșcrăciunii 4×4.

A doua zi a demarat cu un mic dejun frugal, cât să avem forțe să încărcăm sacii în ”căruțe” și să rezistăm de-a lungul zilei. Ne-am împărțit în mai multe convoaie mai mici și dă-i bătaie pe coclauri.

În mod ciudat (sau nu), în zona asta a Hunedoarei nu am mai văzut acea sărăcie lucie care m-a făcut să plâng în alte zone (în special prin Moldova). Totuși, când vezi cât de greu să trăiește în România mileniului al treilea, este inevitabilă întrebarea: chiar ne place să ne păcălim singuri că evoluăm doar pentru că la fiecare șase luni apare un nou iphone?

Ok, majoritatea familiilor și oamenilor pe la care a trecut convoiul din care făceam parte eu nu erau neapărat săraci lipiți. Unii chiar pot spune că nu aveau nevoie de produsele pe care le ofeream (în funcție de listele făcute la primărie). Alții, dimpotrivă, trăiau în condiții foarte mizere, chiar inacceptabile după minimul standardelor bunului simț și unde sacii de crăciun reprezentau doar o mică și foarte palidă ameliorare a condiției umane.

Evident, nu am scăpat de privirile iscoditoare ”da’ de la ce partid sunteți?!” sau de sentimentul de neîncredere ”da’ ce vreți de la noi de ne dați sacii ăștia de crăciun?!”. Mulțumiri călduroase (de genul căldurii degajate de un rug!) partidelor și șnapanilor din partide care timp de un sfert de secol au indus o asemenea mentalitate oamenilor simpli. Oameni care nu-s deloc înapoiați, dar în care a fost instalată sistematic o teamă de autoritate și opresiune, care îi face să stea la locul lor și să-și accepte resemnați o soartă necuvenită.

Ce, sună demagogic ce spun aici? Dacă da, te provoc să ieși dracului din zona de confort și să dai nas în nas cu România adevărată. România aia care nu e interesată de ultimul tip de smartphone sau LCD TV, ci de ”când vine pensia aia de 300 de lei” ori de ”mi se fac oare zarzavaturile anul ăsta?”. România aia care se spală la lighean foarte rar și pentru care timpul nu se măsoară în bani, ci în cât și dacă poți pune ceva pe masă azi. România aia care tace de teamă când îi vede pe șmecherii care defrișează pădurile sau nu crâcnește dacă e lovită de legi tembele. România aia care n-are niciun cuvânt de spus, ci doar o ștampilă o dată la patru ani.

Nu am pretenția că umanitarele de acest gen schimbă lucrurile. Evident, te schimbă puțin pe tine, ca om care se consideră civilizat și evoluat, dar, după ce intră în contact cu mizeria reală, începe să-și pună niște întrebări existențiale. E adevărat, odată reajuns în iureșul cotidian, efectul se diminuează extrem de mult. Dar măcar nu dispare. Și, pic cu pic, ajungi să mai renunți la egoismul capitalist, la stresul concurențial, la temerile continue consumeriste. Sau poate doar așa simt eu…

E nevoie de umanitare în România? Nu neapărat. Reprezintă un efort nu tocmai mic, dar insignifiant în tabloul general. România nu se schimbă prin umanitare. Ci prin schimbarea de substanță a mentalității celor care ne conduc destinele, dar și a celor care sunt conduși. Iar pentru asta trebuie minți luminate. De aceea contribuția mea la această umanitară a constat din mai multe reviste ”Știință și Tehnică” pentru copiii din școala din Pui. Potențial există, trebuie doar grijă cu ”răsadurile”.

umanitara-4x4-offroad-adventure-romania-catalina-filip---oraan-123

2 Comments

  • Domnule dragă, prin zona aceea, mai peste tot lumea își îngroapă morții în curte.
    Și nu că ar fi scumpe locurile de veci. Pe acolo sunt chiar ieftine.
    Dar până ajungi cu mortul la cimitir, mai trec 5 sau 50 km. Ceea ce e mult.
    Acolo greu e să ajungă preotul în zonă.
    Sau lumea la biserică.

  • Am văzut și clipul de pe fb-ul Cătălinei Filip. Felicitările mele, oameni buni !

    Prima reacție pe care am avut-o a fost discrepanța dintre gestul umanitar și cât de surprinși erau cei care primeau alimentele. Cei care ofereau zâmbeau și parcă îi invita pe oameni să fie liniștiți și să primească aceste cadouri. Iar cei care primeau, aveau priviri surprinzătoare și, pe bună dreptate, iscoditoare. Păreau că, undeva în sufletul lor, căutau să-și răspundă la întrebarea ”care o fi scopul ascuns” sau după cum ai scris, Oraan, ”de la ce partid or fi oamenii aceștia”.

    Îmi vine greu să descriu în cuvinte cât de șocantă și-n același timp, reală, mi se pare această discrepanță.

    Am întâlnit foarte mulți oameni în situația aceasta prin călătoriile mele ( călătoresc de 1 și 4 luni doar prin România și am locuit 1 lună – 2 luni în 9 județe…mai am 4 de ani de călătorie) și am avut timp să văd și pe cei care sunt săraci, trăiesc în condiții greu de imaginat de unii dintre noi și care, totuși, trăiesc printre noi ).

    Tocmai de aceea vă felicit pentru această inițiativă și pentru faptul că m-ați inspirat cu această acțiune umanitară.

    Multă veselie vă doresc :) !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *