Clujule, am fo şi pe la tine!

No, măi clofo… ciclo… floco… cum îi zicea Piersică ăsta, când era tânar: ciocoflenderilor!

Am ajuns în sfârşit şi pă la Cluj anul ăsta. No, tătie bune şi frumoase, baiu-i că am stat prea puţintel p-acolo. Sâmbătă am prins vreme faină, cu soare şi nu prea frig, da’ duminică s-o-nnourat când am plecat.

Cu drumu’ o fost poantă, că m-am dus cu trenul şi ne-om întors cu maşina, pen’că nu mi-o zis şi mie ăsta cu maşina că mere la Cluj, aşa că trenul m-o mâncat. Ăia care strigă “hai rapidu'” să mai ia oleacă pauză, că o fo chinul dă pă lume. O noapte întreagă în compartiment plin ochi, căldură dată la maxim şi jamul deschis, de m-o făcut corentul pă tătie părţile. Dimineaţă nu mai puteam sta drept, când m-am dat jos din tren.

Cazare la preteni, dormit până la amiază, după aia ieşit în oraş. M-am întâlnit chiar şi cu maică-mea, care era la Cluj pentru ceva conferinţă cu profele de română, trebi de-ale lor, nu-mi bag io nasul. Poanta e că spatele ăsta nu m-o lăsat să merg noaptea în nu ştiu ce club cu amicii, aşa că m-am dus cuminţel la culcare, devreme…

Duminică iar ieşiri, iar întâlniri şi taclale, iar apoi pe seară am plecat înapoi spre capitală, de data asta cu maşina, da’ ca pasager, nu ca şofer. Am ajuns destul de târzior, pe la doişpe jumate noaptea, de am dormit de-am rupt până dimineaţă. Ş-amu m-am suit p-o şa (de blog) şi v-am povestit pe scurt cum fu la Cluj. Pe-ndelete îs mai multe de zis, da’ n-am amu timp de taclale pe tastatură. Ş-apoi îs mult mai multe trebi arzătoare de discutat p-aci decât distracţia mea de la Cluj.

Aşa că tătă lumea la treabă. Cu mine-n frunte, ca la turmă: măgaru-i primu’!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *