cum vă plac tzepele imobiliare?

Azi am dat nas în nas cu tipul care mi-a dat tzeapă cu chiria astă vară. Tot timpul mi-am imaginat că, atunci când îl voi reîntâlni, îl voi lua la bătaie, mama lui de nenorocit şi escroc. Însă când l-am văzut, nu am simţit altceva decât scârbă. Brusc m-am simţit superior lui şi pornirile brutale mi s-au evaporat. L-am interpelat doar cu un ton de zeflemea, din care să îşi dea seama că nu e mai mult decât un gunoi pentru mine. Episod închis după această confruntare scurtă.

Vară. Căutat cu limba scoasă o chirie convenabilă chiar în sezon de vânătoare, când preţurile erau prea umflate. Găsit ofertă bunicică, proprietar aparent prietenos şi serios. Încheiat dealul, dat banii, mutat. La două săptămâni distanţă, prima citaţie. Chemat proprietar, explicaţii cum că apartamentul este în partaj cu fosta soţie, dar că situaţia e sub control. Primele semne că, de fapt, e un escroc ţărănoi giurgean, care încearcă să mă ducă cu vorba.

După încă vreo câteva citaţii şi nişte porţii de nervi, cireaşa pe tort. La nici două luni distanţă, prezentat la uşă armată: executor judecătoresc, poliţie, fosta soţie cu avocata, proprietarul cu avocatul. Două ore de discuţii şi nervi, cărora le-a făcut cu succes faţă fratelo, mai calm decât mine. Mai bine, eu mi-aş fi pierdut cumpătul. Urmarea: cărăbănit cât mai repede de acolo, pericol de a rămâne pe afară şi cu lucrurile sigilate.

Încercat înţeles cu proprietarul escroc pentru recuperat banii pe o lună, deoarece la început am plătit avans pe trei luni, regula nescrisă a pieţei chiriilor în Bucureşti. Bineînţeles, escrocul tot escroc: sună el după ce închiriază apartamentul la alţii. Deci după ce escrochează pe alţii. Noroc bate la poarta mea, găsesc chirie convenabilă. Spiritul civic mă face să pierd timpul şi nervii pe la porţile poliţiei, de unde trimis la administraţia financiară, de unde trimis la poliţie care e rutieră, de unde trimis la poliţie comunitară, program ghişeu altă zi, aglomeraţie, mizerie.

În paralel, prieteni avocaţi şi studii drept îmi taie avântul, pentru că un proces nu are rost şi tipul e acoperit. Contractul e de mână, nu e parafat de notar, nu are valoare, deci sunt în chiloţi în faţa lui. Escrocul are acoperire, eu sunt fraierul care trebuie să înghită. În plus, datoria de 250 euro este infimă faţă de eventualele cheltuieli de judecată plus stresul provocat. Ţărănoiul poate mă duce şi la ştirile de la ora cinci cu levierul de la taxiul nou-nouţ, Logan 1.5 dci, Taxi Confort, cod 616 (de ce nu 666?).

O ţeapă căreia i-am supravieţuit. Un ţepar pe care, fără să îmi dau seama, l-am iertat, chiar dacă mă mai roade din când în când, incredibila făţărnicie şi neobrăzare. Îmi pare rău că nu am putut împiedica alte ţepe. Birocraţia este mai tare. Nepăsarea celorlalţi este de înţeles, toţi au problemele lor. Mentalitatea junglei postrevoluţionare le dă dreptate şmecherilor şi se hlizeşte de fraierii ca mine. Un serial numit viaţă. Iar azi episodul “iartă-l, că de aia eşti fraier”.

Ţepele imobiliare? Prea neinteresante în comparaţie cu bombasticele găuri economice. Picături nesemnificative faţă de oceanul de miliarde sugativate la nivel înalt şi foarte înalt. iar, între timp, specula de pe piaţa imobiliară sugrumă furnicile ca mine, care nu au înţeles încă ce înseamnă, de fapt, ambiţia: calcă-i pe ceilalţi, rupe-le picioarele, venerează simbolul crăpării capului caprei vecinului în patru.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *