cutia de viteze automată. ce viaţă!

Încă mai sunt de părere că a conduce o maşină cu adevărat presupune utilizarea cutiei de viteze manuală. Dar ce te faci cu 80% dintre şoferi, pentru care maşina este un mijloc de transport, în care contează mai mult confortul decât senzaţiile la condus?

Pentru aceştia s-a inventat cutia de viteze automată. Americanii sunt cei mai cunoscuţi utilizatori ai acesteia şi nu degeaba. Europenii, în general cei mai arţăgoşi şi mai sportivi, îi acuză pe cei de peste ocean că ar fi leneşi. Comoditatea înseamnă neapărat lene? În lumina epocii electronicii, cutia de viteze automată chiar nu mai poate fi asociată cu “muieţi-s posmagii?”.

Confortul începe să fie dublat de economicitate. Gestionarea electronică a cutiilor de viteze automate depăşeşte capacităţile umane de utilizare judicioasă a maşinii. Şi, sincer vorbind, câţi dintre şoferii obişnuiţi se simt chinuiţi de levierul cutiei de viteze şi pedala de ambreiaj? Foarte mulţi. Poate chiar extrem de mulţi – primele fiind femeile (nu, chiar nu sunt misogin). În traficul aglomerat cutia de viteze automată este ideală. Şi cei mai mulţi orăşeni cam în mediul ăsta îşi petrec timpul în maşină.

Aşadar-deci-prin urmare, “automata” nu ar mai trebui să fie apanajul modelelor luxoase şi scumpe, deşi costă mai mult decât o cutie de viteze manuală clasică. La americani, soluţia tehnică a aşa-numitelor cutii de viteze “hidramate” (sunt foarte mulţi cei care utilizează acest termen şi au impresia că sunt mai cultivaţi, deşi habar n-au ce înseamnă) este destul de simplă constructiv, ieftină şi fiabilă. Reversul medaliei sunt pierderile mari, care duc la consum ridicat şi performanţe modeste.

Însă electronica şi noile sisteme mecanice rezolvă problema, mai puţin a preţului de producţie. Dar asta deoarece vorbim de mentalitatea oamenilor, care sunt reticenţi la ideea de cost suplimentar, ceea ce îi face pe producători să construiască prea puţine astfel de cutii de viteze. Producţie mai mică => cost mai mare.

Deci, să ne înţelegem: cutia de viteze automată nu este un moft. Devine un lucru chiar necesar: confortul mai mare înseamnă stres mai mic; motorul este menajat de cutia automată, în timp ce mulţi şoferi nu ştiu să schimbe treptele în mod judicios, ceea ce duce în timp la defecţiuni ale întregului lanţ cinematic al grupului moto-propulsor; renunţarea la levierul schimbătorului ar însemna şi o regândire a arhitecturii habitaclului în faţă, cu o modularitate mai mare. Şi ar mai fi destule avantaje, dintre care cel al consumului mai redus cred că este cel mai important (dar asta doar în cazul noilor generaţii de cutii automate, cu gestiune electronică).

Dintre dezavantaje deocamdată cel mai important este cel al preţului. După care se poate pune problema referitor la fiabilitate, dar şi aici s-au făcut paşi foarte mari. Cei care vrem cutii manuale suntem prea puţini ca să contăm aşa de mult în balanţa asta :) Ar mai fi şi alte dezavantaje cu adevărat importante?

O verificarea a mentalităţii nu strică. Propunere adresată producătorilor, care, în goana după profit, nu iau întotdeauna în considerare adevăratele doleanţe ale clienţilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *