de ce nu te poţi pune rău cu poliţia

Bine, cine vrea, se poate pune şi de-a curmezişul, dar aici mă refer la problemele frecvente.

De obicei, când calci strâmb şi eşti un om cu capul (scuze pentru cacofonie) pe umeri, accepţi cu demnitate pedeapsa. Dar întotdeauna este loc de a minimiza cât mai mult efectele. Unii cu şmechereala şpăgii, alţii cu gura mare şi telefoane la sus-puşi de prin poliţie, dar şi cu vorba bună.

Un lucru e foarte sigur: agentul are întotdeauna dreptate. În ciuda bancurilor cu poliţişti, oamenii ăştia sunt acoperiţi atunci când te articulează – din vina ta, normal. Aşa încât scandalul este forma cea mai barbară de a o da în bară cu oamenii legii, iar laţul se strânge uşurel în jurul celui nervos şi cu gura mare. Pe de o parte, oamenii nu acceptă că greşesc, iar adrenalina şi ruşinea îi face să depăşească limitele. Rezultatul, în termeni populari, este apariţia termenilor “garcea”, “tuţigureanu”, “caralii”, etc. Recunosc, sunt şi poliţai bătuţi în cap, personal nu am avut neplăcerea să cunosc asemenea specimene.

Pe urmă vine tagma şpăgarilor, că doar suntem în România. Şi, dacă doctorii şi avocaţii iau şpagă, de ce să nu ia şi nişte amărâţi de agenţi, care, pentru câteva momente, sunt dumnezeul permisului tău?! E omenesc: vrei să scapi basma curată, plăteşti. Un mic şantaj privit, tot în termeni populari, ca un lucru uman. Aici, “garcea” capătă conotaţii pozitive… Că doar suntem oameni, ce naiba! Cred că singurul impediment ţine de “adulmecarea” situaţiei, dacă omul în uniformă este dispus sau nu să ia banu’. Hilar este că, deşi noi, şoferii, sărim primii cu ideea de şpagă (2 save my ass!), tot “garcea” sunt ăia din cauza cărora noi, sfinţii de la volan, trebuie să scoatem banul din portofel pentru a salva permisul.

Pe ultima poziţie am lăsat zăhărelul. Se începe simplu: dom’le, am greşit – şi se speră în providenţialul “greşeala recunoscută pe jumătate iertată”. In fact, cam aşa se întâmplă în realitate, în termen de 48 de ore trebuie să plăteşti jumătate din valoarea amenzii :) Bun, dacă ai ochişori de motan din Shreck 2 şi glas mieros şi ispăşit, ai toate şansele să trezeşti sentimentul uman în domnul ofiţer, care, dacă nu e silit de “normă”, se poate gândi să fie generos cu mielul pierdut de turmă, dacă e blând. Aşa că te poţi trezi că, în loc de “depăşirea vitezei” te încadrează la “nu purta centura de siguranţă”, deci amenda minimă. Sau chiar numai cu un avertisment, fără să plăteşti nimic (mare norok!). Sau nici una dintre astea, fiecare cu ghinionul lui…

Personal, sunt un norocos – a contribuit la asta de cele mai multe ori calitatea de jurnalist auto (nu uit întrebări de genul “ce mai face Roxana?”. Ciuhulescu, normal :)). Nu neg, mi-am “luat-o” şi eu de câteva ori (amenzi, nu altceva), dar am ajuns la concluzia că poziţia de spăşit demn este cea mai bună. Dar, ce să zic, ăsta nu este sfat pentru VIPani. Cum nici postul de faţă nu se doreşte un “pro-poliţia rutieră”, ci doar conţine câteva consideraţii de bun simţ relativ la greşelile sancţionate.

P.S. dacă ar fi să se ridice permisele tuturor celor care chiar merită, cred că am avea un trafic atât de fluent şi civilizat în oraşe şi pe şosele, încât ne-am plictisi! :)

1 Comment

  • ne-am plictisi sau nu… chiar as vrea sa vad. Sincer imi doresc sa traiesc ziua aia in care un drum pe motocicleta nu reprezinta o jonglerie cu moartea.
    Nu sunt extremist si nici intolerant insa m-am saturat sa vad oameni care sufera din cauza unor “contraventii minore” ca: viraje la dreapta de e banda 2, depasiri prin partea stanga a refugiului din statia de tranvai, treceri pe rosu sau intoarceri peste linia continua…
    Au murit prea multi oameni din cauza unor asemenea mici abateri de la regulile de circulatie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *