diferenţe de aparenţă

La Sighet, anual are loc un festival al datinilor de iarnă, în care punctul cuminant este parada mascaţilor. Măşti groteşti, echipări care concurează Halloweenul, totul laolaltă cu parada costumelor populare, muzică aşişderea. Pentru noi, deja tradiţional. Pentru cei din afară, un spectacol care aminteşte de civilizaţiile de mult apuse sau de triburile (înapoiate pentru omul modern) amerindiene sau australiene.

mascatii.JPG

[SCURT INSTANTANEU CU NIŞTE ACTORI AI PARADEI TRADIŢIONALE]

Ei, de vreo câţiva ani încoace practic asistăm la două parade în paralel: pe de o parte, cea a datinilor de iarnă; pe de altă parte, cea a celor veniţi de peste hotare, în stilul ţanţoş al omului care are cu ce se lăuda. Maşini moderne, ţinute ultimul răcnet, telefoane, gadgeturi. Oamenii sunt mândri. De fapt, ţăranii ăştia care muncesc de le sar capacele pe-afară. Sau care fură – totuşi, procentul celor cinstiţi este cu mult mai mare decât al şuţilor şi şmecherilor.

“Ţăranii ăştia” – nu doar la Bucureşti am întâlnit expresia asta, însoţită de o vizibilă atitudine jignită. “Ţăranii” ăştia, care cred că valorează ceva dacă fug din ţară, trăiesc vai mama lor prin Spania, Franţa sau Anglia, muncesc toată ziua ca robii, iar când vin acasă dau banii pe atâtea lucruri. “Ţăranii” ăştia ţanţoşi.

Deci, cam asta se întâmplă de câţiva ani între Crăciun şi Anul Nou, două parade paralele. Pe cine deranjează chestia asta, totuşi? Pe cine deranjează “ţăranii”? La un moment dat, căzusem în capcană şi începusem să am şi eu atitudinea asta superioară faţă de “ţăranii” plecaţi pe afară, pînă mi-am dat seama că, de fapt, greşesc amarnic.

Stând strâmb şi judecând corect, “ţăranii” nu sunt altceva decât ţăranii noştri. Atâta doar că, în loc să trăiască greu în ţară, muncind ca animalele pentru aproape nimic, au găsit soluţia alternativă, a muncii în străinătate, care le aduce mult mai multe satisfacţii băneşti. Sclavii altora, dar pe bani buni – dovadă stând cumpărăturile, maşinile, casele pe care şi le construiesc. În România guvernanţii sunt hoţi pe faţă, aşa că de ce să îi blamăm pe fugari?

Din principiu? Să mori de foame trâmbiţând iubirea de moşie a avut rolul ochelarilor de cal, dar câtă vreme să fim atât de idioţi? Aşa încât oameni care în România ar fi ajuns nişte alcoolici distruşi au ajuns nişte workahoolici mulţumiţi pe la alte curţi. Ce se va întâmpla în viitor, asta este altă mâncare de peşte. Dar, apropo de condamnarea comunismului, viitorul se bazează pe trecut. Deci lipsa educaţiei, marile jafuri şi propagarea balcanismului ne-au adus aici. Şi tot ele vor fi responsabile pentru decăderile uterioare.

Aşa că să nu mai facem pe filfizonii în privinţa “ţăranilor”. Sunt ai noştri şi, într-o măsură mai mare sau mai mică, am contribuit cu toţii la formarea lor. Sau transformarea din ţărani în “ţărani”. Deci, stimaţi “ţărani”, bine aţi venit acasă, petrecere faină şi drum bun înapoi.
Noi ceilalţi rămânem să înjurăm, să comentăm, să înghiţim baliverne, să bem rom demagogic, să ne amăgim şi să citim almanahe cu UE. A, şi eventual să îi aplaudăm pe “domnii” miliardari, care procedează la fel: maşini tari, haine scumpe, spart în figuri. Atâta doar că ăştia nu se spetesc să muncească un an întreg, ci sunt “intelectuali”. Adică şmecheri, fură cu sacul de la noi, ăştia care îi blamăm pe “ţărani”. Hai, că suntem deştepţi! Hai integrare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *