17/11/2015

Din cauza poluării, Pământul riscă să ajungă ca Venus, nu ca Marte

Știți care este cea mai încinsă planetă din sistemul solar? Cum, a zis cineva Mercur? Pentru că e cea mai apropiată de Soare (la 57 de milioane de kilometri), iar în timpul zilei temperatura la suprafața planetei atinge 427 de grade Celsius? Ok, dar cum rămâne cu temperaturile de -173 de grade Celsius care se înregistrează noaptea – o noapte durând cât vreo două luni pe Terra…

Sorry, nu Mercur e răspunsul corect, ci Venus. Care, deși e la o distanță dublă (de vreo 100 de milioane de km) față de Soare, are o temperatură constantă de circa 462 de grade Celsius. Ceea ce face din Venus cea mai HOT planetă din sistemul nostru solar. Poate de aia se spune că ”femeile sunt de pe Venus, iar bărbații de pe Marte”?…

Check it out la minutul 1:32 în videoul următor:

Ok, și care ar fi legătura dintre Pământ și Venus? Ei bine, atmosfera lui Venus este formată în principal din, atenție, dioxid de carbon și azot, acționând ca un fel de ”plapumă electrică” pentru planetă. Deci, reținem: CO2 și N2. Adică două dintre principalele gaze cu efect de seră de care se fac responsabile motoarele cu ardere internă (hai, că deja și cei de la grădiniță știu de problema cu emisiile NOx din scandalul ”Dieselgate”…). Motoarele cu ardere internă echipează peste un miliard de vehicule de pe planeta noastră, plus încă niște milioane de diverse utilaje și nave maritime ori zburătoare, care poluează cât zeci sau sute de mii de mașini.

La care mai adăugăm metanul (CH4), care este un gaz cu efect de seră de vreo 20 de ori mai periculos decât dioxidul de carbon. Adică poate produce în doar câțiva ani efectele pe care CO2-ul le produce în 100 de ani. Ha, ziceți că metanul e din cauza flatulațiilor vacilor? Ok, aveți parțial dreptate, dar, atenție, metanul produs de vaci provine, de fapt, din râgâielile din timpul procesului de digestie. Iar, dacă nu ar exista fermele intensive, nu am avea acum peste un miliard de bovine pe planetă – deci tot omul e responsabil pentru metanul produs de vaci.

Însă o mult mai mare responsabilitate o avem din cauza exploatării gazelor naturale. Știați că, la extracția acestora, cam 10-15% din gaze scapă necontrolat în atmosferă? Iar, în cazul gazelor de șist (what the frack?!) acest procent depășește 25-30%, iar procesul continuă chiar și după ce s-a stopat extracția? Și în cazul transportului gazelor (de exemplu, de la ruși spre europeni), în jur de 5-7% din gaze scapă în atmosferă. Să nu mai vorbim de metanul de pe fundul oceanelor, care riscă să ajungă rapid la suprafață pe fondul încălzirii globale. Ayayay va fi atunci.

Ce să mai vorbim de poluarea produsă de cărbuni. Da, cărbunii ăia care sunt arși în termocentrale pentru a produce energia electrică. Termocentrale pe care le arată cu degetul detractorii mașinilor electrice, urlând ”poluare conexă!”. De parcă energia asta electrică se obține doar pentru alimentarea celor 1 milion de mașini electrice și plug-in hibride din lume (din care, tam-ta-ra-raaaam, sub 200 în România…).

No way, Jose! Curentul electric e necesar pentru becurile din casă și de pe stradă, pentru tembelizor și radio, pentru laptop și smartphone, pentru frigider și mașina de spălat, pentru aerul condiționat și aspirator. Dar mai ales pentru uzinele energofage, care sunt scutite de la plata certificatelor verzi. Asta așa, că tot pune lumea botul la manipularea anti energii regenerabile

Cărbunii, prin ardere, produc noxele cele mai nenorocite pentru sănătatea umană (particulele alea fine sunt ”cireașa de pe tort”, la fel ca particulele motoarelor diesel sau fumul de țigară aproape îți garantează un bilet dus în țara cancerului). Iar exploatarea cărbunilor, mai ales a celui mai ieftin sortiment de lignit, de vreo 4-5 ori mai poluant decât cărbunii de calitate, condamnă mediul înconjurător la degradare sigură.

A, dar stai, că nu e suficient că îmbogățim atmosfera cu trilioane de tone de codoi, cehașpatru, enoics și alte chestii care dau peste cap echilibrul chimic al atmosferei. Suntem mai jmekeri de atât: defrișăm într-o veselie pădurile și aplicăm principiile agriculturii intensive. Prin eliminarea pădurilor o mare cantitate de CO2 nu mai este reciclată de biosferă. Iar prin agricultura intensivă contribuim din plin la eroziunea solului, pe care-l otrăvim cu diverse chimicale.

Și n-am terminat. Aruncăm gunoaiele în oceane. Și după aia ne mirăm că peștele nu mai e bun și se împuținează. Poluăm apa freatică. Și după aia ne mirăm că am ajuns să cumpărăm apă îmbuteliată – care, în unele cazuri, e doar apă de robinet pusă de niște jmekeri în sticle de plastic. Adunăm munți de gunoaie chiar lângă orașele în care locuim. De parcă groapa de gunoi nu are fund, iar sursa de resurse e inepuizabilă. Să mai zic?

Nu mai zic. Mă limitez doar la a contempla planeta Venus. Pe care nu există viață. Sau cel puțin nu știm noi să existe viață așa cum o înțelegem noi, aici, pe Pământ. În ritmul ăsta de poluare, planeta asta albastră pe care o distrugem avem tare mi-e că se va transforma într-o copie de Venus. Nu de alta, dar mi se pare că suntem bătuți în cap și avem o inerție din care nu ne scoate nimeni.

Sper doar că nu voi mai fi aici în momentul când Pământul va ceda presiunilor poluării produse de umanitate. Pe principiul ”cel mai deștept cedează”. Nu, nu noi suntem ăia deștepți… Decât dacă vom reuși să găsim o soluție să trăim în condiții ca pe Venus. Dar tare mi-e că noi, oamenii, ne semnăm singuri condamnarea la extincție.

Cine vrea să ne ia locul ca specia cea mai evoluată? Neeext!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *