Du-mă-acasă, măi, M3…

UPDATE: am mers cu noul M3

… tot pe o vreme afurisită, dar ceva mai puţin zănatecă decât prima oară. Din păcate, iar obosit, aşa că nu am depăşit 4.000 rpm şi nici nu am apucat să bag în mai mult de a patra.

Chiar şi aşa, după un semi-test frustrant, am o concluzie: noul M3 face parte din altă ligă, nici nu ar mai trebui să se cheme M3. Şi ar trebui condus de orbi – pentru că nu mi-a plăcut ce am văzut: aspectul exterior este discret-banal, nu discret-ameninţător (ca M3 E46), iar interiorul este la fel ca al unui Seria 3 (doar siglele mici Motorsport te mai îmbunează).

În rest, celelalte simţuri nu au probleme: volanul de diametru mic cade perfect în mâini şi are un feedback foarte bun; timoneria schimbătorului şi cursa sunt exemplare; pedalierul este, ca de obicei, un exemplu pentru ceilalţi producători; scaunele sunt superbe şi te ţin într-o îmbrăţişare sportivă; suspensia nu dăunează vertebrelor, dar este foarte eficace; frânarea este puternică, iar retrogradările duc la o decelerare faină.

Iar motorul, of, motorul ăla V8 are două trepte acustice: la turaţii mici este ca o mini-uzină care bolboroseşte ameninţător (totuşi, este deosebit de docil), în timp ce, de la 3.500 rpm încolo, începe să urle. Da’ să urle, nu glumă! Din păcate, eu urlam de bezmetic în interiorul meu, de ciudă că trebuie să mă mulţumesc doar cu o promenadă… Oricum, maşina mă depăşeşte big time, mi-ar trebui cel puţin câteva zile pe un circuit cu o duzină de instructori ca să mă prind de ce ştie să facă noul M3 cu adevărat.

Totuşi… de banii pentru noul M3, prefer să îmi iau un M3 din generaţia precedentă. Plus bonus un M3 originar, E30. Hm… până la urmă, oficialii BMW ar fi trebuit să asculte de zvonurile alea, cu indicativul M4. Pentru că noul M3 nu mai este M3. Cred că viitorul Seria 1 cu motorizare M va fi, de fapt, “the real next M3″…

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Asta mi-a adus moşulică Niculae: un taxi de seară cu M3. Cu noul M3, ăla cu V8 şi 420 CP. Ăla care credeam că mă va da pe spate.

M-ar fi dat sigur în gard, dacă aş fi decis să urc la volan pe ploaia asta nenorocită şi în starea de ebrietate după o zi de workahoolism. Aşa că am rămas pasager. Şi, cel puţin din punctul ăsta de vedere, nu m-a frapat nimic, în afara zgomotului scos de motor.

Sorry, dar, ca fan BMW, declar că noul M3 nu îmi place ca pasager. Prea auster, prea normal, prea banal, prea fără feeling. Din spatele volanului cred că ar fi altceva, dar mi-e că mă depăşeşte mai mult decât îmi închipui.

M3-ul E46 rămâne maşina sport pe care o visez şi care mi-a lăsat o poftă de viaţă pe care nu am regăsit-o deloc în noua generaţie. Oi fi devenit eu prea pretenţios? Sau BMW M3 şi-a pierdut farmecul? Cred că 135i m-ar satisface mai mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *