E cazul să privim lucrurile cu luciditate. De acum încolo

Toyota este Number One în lumea auto, fără discuție. Printre multiplele motive care stau la baza acestei poziții se numără și un caz devenit deja lecție de manual pentru lumea business-ului. Acum câteva decenii, cineva din management a venit cu o soluție inedită pentru a îmbunătăți productivitatea, prin creșterea gradului de responsabilitate a oamenilor. Practic, atât lucrătorilor, cât și celor de la vânzări sau alte departamente li s-au arătat imagini șocante cu victime ale accidentelor auto. Pe principiul ”dacă nu îți faci treaba responsabil, se lasă cu victime, al căror sânge va fi pe mâinile tale”. Rezultatul? Toyota este acum unde este. Adică ”simply the best”.

Știu că poate părea cinic, dar același principiu ar merita transpus și în sistemul de administrare al României. Să publici imagini la TV cu ororile de la incendiul din clubul Colectiv și poze pe FB cu răniții sau morții de acolo este, într-adevăr, revoltător din punct de vedere uman. Însă gândiți-vă ce ar însemna o campanie bine pusă la punct, prin care cei din administrație, începând de la președinte și prim-ministru și parlamentari până la secretare și directori și plimbători de hârtii să înțeleagă, direct și dur, care sunt urmările incompetenței, corupției, nesimțirii aplicate la locul lor de muncă.

Puneți-i pe ei să urmărească filmările cu oamenii cuprinși de flăcări, cu tinerii care urlă de spaimă și durere, cu infernul izbucnit din neatenția, nepriceperea și indolența unora care fac parte din același sistem. În paralel explicând, totuși, care este legătura dintre corupție și o astfel de dramă. Cred că nu e imperios necesar să ai o cultură a onoarei ca și japonezii pentru a înțelege despre ce este vorba, ci pur și simplu nițel creier și coloană vertebrală. Pentru că tragedia #colectiv se poate întâmpla oricând, nu doar în alte cluburi, ci și în zecile de mii de școli, în multe spitale, în cam orice biserică sau chiar și în blocurile comuniste. E nevoie doar de puțină logică, informație și educație.

Dacă încă mai credeți că sună prea cinic lucrurile spuse mai sus, gândiți-vă puțin la versurile deja celebrei melodii fatidice a celor de la ”Goodbye to Gravity”: ”Nu suntem numere, suntem liberi, suntem așa de vii, așa de vii”.  27, 32, 41, 46. Avea dreptate cineva care spunea că, paradoxal, tocmai noi, care ne arătăm afectați de dispariția lor, unul după unul, suntem cei care îi transformă în statistici. Și, în ciuda realității crunte pe care doctorii ne-au prezentat-o încă din primele zile, lumea speră ca răniții grav și foarte grav să ”câștige lupta”. Lăsați-i să plece dincolo, pentrunumeleluidumnezeu, pentru că aici îi va aștepta o viață chinuitoare, plină de durere psihică și fizică. Știu, e greu de acceptat, dar lăsați puțin luciditatea să arunce lumina asupra sufletului. Merită să rămână în amintirea familiilor și prietenilor ca niște tineri strălucitori. ”Așa de vii, așa de vii”.

Știu, pe fondul mâhnirii și indignării, ceea ce am spus acum sună cinic. Dar și mai cinic este că, sub imperiul unor sentimente puternice, am cerut o schimbare fără să ne dăm seama că și noi trebuie să ne schimbăm. Oare ne-a schimbat această tragedie? Pentru moment, sigur, pe unii chiar profund. Dar istoria ne arată că tragediile vin și pleacă, morții cu morții, iar viii… ei bine, cei vii continuă să trăiască. Și să uite. Ai uitat că n-ai ieșit în stradă pentru negocierile cu Iohannis? Ai uitat că marșul tăcut de duminica trecută a fost mai impresionant decât orice altă manifestare ulterioară? Ai uitat că în cei 26 de ani de corupție și nepăsare toată societatea a devenit o victimă? Ai uitat?

Nu sunt deloc omul potrivit pentru a da sfaturi. Am și eu multe lucruri de rezolvat în viața mea, în ciuda faptului că mă uit în oglindă și am impresia că nu prea am ce-mi reproșa, pentru că, vezidoamne, cred în principiile bunului simț. Foarte greu am realizat de ce, după 30 octombrie 2015, mi-a fost mult mai greu să mă uit în ochii celui din oglindă fără să simt un sentiment de vină, rușine și remușcare. Dar mi-am dat seama când am văzut noile mesaje care au început să apară ca ciupercile după ploaie: ”Schimbă-te tu dacă vrei să schimbi lumea!”. Indiferent cât de bun, evoluat, cinstit mă cred, pot fi mai bun. Întotdeauna. Asta înseamnă, până la urmă, evoluția. Evoluează fiecare și, astfel, evoluăm împreună. Pur și simplu.

Nu voi uita #colectiv. Dar nici nu voi ajunge să-i consider pe cei dispăruți în incendiu eroi sau martiri. Din nou poate părea cinic, însă au fost victime ale unui nefericit accident. Nu s-au jertfit pentru o Românie lipsită de corupție. Nu și-au dat viața pentru idealurile tinerei generații. Nu sunt sacrificii pe altarul nepăsării oamenilor. Au fost pur și simplu la locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Așa cum putea fi oricare dintre noi în locul lor acolo, iar ei ulterior pe stradă, protestând. Lăsați familiile să-și plângă morții, lăsați-i pe cei fără șanse mari să scape de dureri, lăsați rănile să se cicatrizeze.

Și hai să fim lucizi, vă rog. Putem schimba lucurile în mai bine. Putem să ne schimbăm noi înșine în mai bine. Putem să folosim #colectiv pentru a ne ridica moralul când ne simțim descurajați. Putem. Și vom face schimbarea.

Do. Or do not. There is no try (Yoda)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *