12/10/2015

Filme faine: ”The Martian” – o experiență inedită și puțin cam mult marketing

După ”Interstellar” era cam clar că va dura mult până să vedem un film SF cel puțin la fel de reușit. Iar ”The Martian” nu face excepție – în sensul că nu e mai bun decât ”Insterstellar”. Dar e un film bun, foarte bun, până la urmă – are o notă puternic realistă, magnetismul lui Matt Damon te face să-l simpatizezi ca pe un Robinson Crusoe din viitor, iar nota în general optimistă și intervențiile amuzante își justifică prețul biletului la cinema (oricum, de milioane de ori mai mult decât alte filme apărute în ultimul timp și care-și ademenesc spectatorii cu nume mari, ca apoi să le servească povești dezamăgitoare).

E destul de evidentă și strategia de ”product placement”, de la ceasul astronautului până la laptopurile ale căror branduri sunt vizibile aproape tot timpul. Și umblă vorba că NASA ar fi convins niște sponsori să bage bani în film, ca apoi tot NASA să beneficieze de o parte din încasări. Mă rog, au contribuit destul de mult pentru ca imaginile să arate cât mai realist (right, de parcă eu, publicul obișnuit, aș avea habar de peisajul de pe Marte…).

Una peste alta, chiar dacă povestea cu happy-end e relativ apropiată de soap-opera, faptul că în aceeași perioadă NASA a anunțat lumea întreagă că a descoperit apă pe Marte și toată campania asta mass-media ținând de cercetările planetei aduc mai degrabă o amprentă de reportaj modern de pe National Geographic sau Discovery Channel. Aș spune că e destul de inspirațional pentru adolescenții care nu agreează filmele alea răsuflate și pline de clișee cu liceeni.

Deci, vizionează neamule ”The Martian”, că merită.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *