parcurile de joacă pentru copii – nu vi se par periculoase?

În sectorul 3, pe unde stau eu, sunt multe părculeţe pentru copii. Foarte fain, aş putea zice, la prima vedere, uite că ăştia de la primărie chiar fac lucruri pentru comunitate. Bravo! Dar…

… dar uite că, la o privire mai atentă, mi se pare că oamenii care au proiectat utilajele de joacă pentru copii sunt nişte idioţi. Şi o spun cu toată convingerea, pentru că eu, dacă aş avea copii mici, nu i-aş lăsa într-un astfel de părculeţ.

Am văzut un fel de lucru de escaladat, cu sfori, pe care să se caţere copiii. Oki, dacă un puşti de 4 ani alunecă are toate şansele să se spânzure în sforile alea sau să îşi rupă gâtul, pentru că eşafodajul respectiv îi permite copilului să ajungă cam la 2 metri de sol.

Pe urmă sunt toboganurile, dar nu alea pe care le ştim noi de când eram copii. Este adevărat, toboganul în sine nu este neapărat periculos, dar până ajungi la el sunt nişte scări foarte ciudate, metalice, unde iar este foarte uşor pentru un copil mic să alunece şi să îşi rupă picioarele, mâinile, gâtul.

Total inepţie mi se pare discul rotativ, pe care puştii aleargă. Respectiva chestie ia o viteză foarte mare, iar, dacă puştanul îşi pierde echilibrul şi cade, rezultatul este mult mai naşpa decât dacă matale foloseşti device-ul ăla cu bandă de la sala de fitness pe care alergi. Culmea, discul nici măcar nu este drept, ci înclinat, fiind mai degrabă destinat gimnastelor din lotul naţional.

Ar mai fi un fel de sfori verticale pe care copii presupun că ar trebui să se caţere – dar ce te faci dacă ăla micul scapă sfoara din mâini şi cade grămadă pe jos? Şi încă de la o distanţă măricică de pământ. Păi dacă un copil are juma de metru şi cade de la doi metri, este ca şi cum un adult de până în 1,8 metri ar pica de la vreo 6 metri. Adică de la etajul 2. Cum sună?

Nu cred că nisipul de pe jos amortizează căzăturile la fel cum ar face-o o saltea. Şi nu cred că părinţii au viteză de reacţie aşa de mare ca să prevină accidentele.

Prin urmare, stimabili de la primărie, cred că intenţia voasră este lăudabilă (deşi ştiţi bine că aţi făcut chestiile astea doar în perioada electorală), dar punerea în practică poate fi uşor numită criminală. Şi asta pentru că este foarte posibil ca aprobările pentru aceste locuri de joacă să fi fost unse cu nişte comisioane. Că doar suntem în Bucureştiul balcanic.

Deci: atenţie, părinţi, pe unde se joacă pruncii prin capitală.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *