seriale: Lost

Right, toată lumea ştie serialul cu accidentul de avion, din care scapă ca prin minune mulţi, pe o insulă extrem de ciudată, cu flashback-uri din viaţa multor personaje, cu întâmplări din ce în ce mai stranii şi de neînţeles.

Mister. Deşi nu cred că, per ansamblu, este la fel de reuşit ca X-Files, mi-am permis un tur de forţă, urmărind în câteva zile primele două sezoane şi primele şase episoade din al treilea. O să trec peste faptul total aiurea că nu mai am sonor, cred că trebuie să-mi iau o placă de sunet nouă, dar nu am avut când şi de unde. Nu vă recomand să aveţi impresia de surzenie când urmăriţi un film.

Deocamdată, am văzut genul ăsta de reality-show pe o insulă pustie (un fel de bog brother în stil robinson crusoe) la americani şi pe un post francez, dar sunt sigur că este generalizat în mai multe ţări. Uite o idee pentru ai noştri, la ce ar putea folosi Insula Şerpilor, dacă nu se mai ceartă cu ucrainenii pentru ea.

Pe de o parte, Lost este destul de suculent în imaginaţie, doar pe alocuri trăgând cu adevărat mâţa de coadă, pentru ca să iasă episodul suficient de lung. Sunt curios dacă scenariştii l-au gândit de la cap la coadă sau îl mai schimbă pe parcurs, adaptându-se noilor idei sau feedback-ului publicului larg.

Nu-mi plac: doctorul Jack (are moacă de star cu figuri în cap, nu ştiu cât de sexy e pentru femei, plânge prea mult), coreeanul Jin (are moacă de extraterestru, cu ochii ăia alungiţi şi pomeţii mari; în plus, îşi schimbă prea des dispoziţia), blondina cu copil (este o ţărăncuţă bimbola, deşi ochii albaştri sunt frumoşi), alintata Shannon – bine că a murit!
În schimb, sunt câţiva actori cărora le vin rolurile ca nişte mănuşi: escrocul Sawyer (genul de bătăuş şmecher şi destul de deştept şi de prost în acelaşi timp, care le atrage ca un magnet pe tipele care visează la “bad boy”), fugara Kate (eternul feminin neînţeles, care a făcut o tâmpenie în tinereţe, dar arată suficient de ingenuă ca să fie simpatică), ex-drogatul Michael (în orice grup trebuie să fie un fraier frustrat, l-au găsit pe ăsta foarte bine), vânătorul John (moşul cu sfaturi pentru toţi, dar sunt mai curios din ce cauză acum poate merge pe picioarele lui), Sayid (este clar arab, păcat că nu arată mai fioros şi mai terorist).

Mai e un personaj cool: fumul negru. Numai pentru asta merită să aştept finalul serialului, dacă nu cumva stimabilii scenarişti vor lăsa totul în coadă de peşte, că deh, continuările aduc şi ele bani, nu?

În rest, bine gândite şi plasate legăturile accidentale dintre personaje, înainte de a ajunge pe insulă. Pun pariu că nu vom avea parte de multe explicaţii, dar câteva mistere neelucidate nu strică. Foarte bună ideea cu magnetismul, care implică tembela tastare a codului. Apropo, oare numerele alea nu au ieşit niciodată la loto la noi? Că, dacă tot e să transpunem în realitate coincidenţele, două dintre ele fac parte din cele trei care mi-au ieşit anul trecut pe o variantă simplă…

Nu îmi place că Lost mi-a dezvoltat o mică dependenţă: abia aştept să văd următoarele episoade. Nu “google”-iţi Lost, veţi rămâne mască. Serialul ăsta a dezvoltat o adevărată manie mondială.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *