16/01/2016

Test cu noul Mitsubishi L200 – l-am pus la treabă serios

De la început trebuie să precizez un lucru important: am o ”relație” mai specială cu Mitsubishi L200, pentru că am petrecut mult timp împreună pe vremea când foloseam precedenta generație ca mașină de serviciu pe la etapele Campionatului Național de Offroad. Nu ca mașină de curse, ci drept companion pentru a ajunge în locurile unde puteam imortaliza cele mai interesante momente.

Așa încât apariția unei noi generații cu un design și mai rotunjit m-a pus pe gânduri: oare mai e L200-le pick-up-ul acela capabil și robust pe care îl știe multă lume sau s-a făcut mai ”soft” și s-a ”SUVizat” conform noilor trenduri? Ei bine, cu ocazia Umanitarei 4×4 de Crăciun din 2015 a Clubului Offroad Adventure România mi-am propus să verific mai în detaliu cum stau lucrurile.

Aspect și imagine

În mod curios, prima oară am văzut un exemplar din noua generație Mitsubishi L200 nu cu ocazia lansării oficiale a modelului în România. Ci mai devreme cu vreo două săptămâni, chiar într-o parcare din zona unde locuiesc.

test-mitsubishi-l200---oraan-102

Știam din poze că noul L200 e mai rotunjit, ba chiar puțin cam efeminat (mai ales raportat la generația începutului de ani 2000). Însă, pe viu, m-a frapat cât de mult au vrut designerii să ascundă caracterul utilitar al mașinii. Și cât de puternică e senzația de facelift față de generația precedentă, nu de mașină complet nouă. Cred că alegerile designerilor țin foarte mult de doleanțele pieței asiatice, care a devenit foarte importantă pentru genul ăsta de mașină.

Ei bine, am rămas de-a dreptul mască în momentul în care am dat cu ochii de L200-le pe care urma să-l folosesc la umanitară. Motivul? Mașina era garnisită cu multe dintre accesoriile pe care le oferă catalogul Mitsubishi pentru L200. În primul rând acoperirea benei într-un mod care sugerează sportivitate, alături de jante cu design extravagant. La care mai adaug pragurile pretențioase, barele de amarare de pe acoperiș, bara spate cromată sau ornamentul din plastic din spoilerul față. A, și capacul rezervorului cu un foarte nepotrivit ornament care imită cromul…

test-mitsubishi-l200---oraan-103

Personal, nu mă încântă modul în care arată mașina astfel configurată. Probabil pentru că încă asociez formatul de pick-up offroad cu un aspect care trebuie să inducă ideea de robustețe, pragmatism, caracter utilitar. Însă, în altă ordine de idei, recunosc faptul că un pick-up e mult mai atractiv pentru cei cu un stil de viață dinamic. Pentru că bena unui pick-up se pretează mai bine decât un SUV obișnuit la transportul diverselor echipamente sportive (de obicei murdare după utilizare ori foarte voluminoase).

Habitaclu și spirit practic

Odată instalat la volan, primul lucru pe care l-am remarcat a fost diferențierea totală a planșei de bord față de a precedentei generații L200. După care imediat m-a copleșit o senzație de deja-vu – pentru că volanul și consola centrală sunt copy-paste de la Mitsubishi Outlander. Ceea ce nu e deloc un lucru negativ, deoarece butoanele sunt mari și ergonomia în general foarte bună.

test-mitsubishi-l200---oraan-104

Noul L200 păstrează de la precedentul L200 impresia că spațiul putea fi ceva mai generos, dar asta mai mult din cauză că scaunul e foarte aproape de podea (lucru dictat de configurația tehnică, mașina având șasiu separat de caroserie). În rest, însă, designul simetric al bordului oferă suficient spațiu de mișcare pe locurile din față. Iar comenzile nu pun probleme de acomodare și de accesibilitate.

test-mitsubishi-l200---oraan-105test-mitsubishi-l200---oraan-105

Mă rog, butonul pentru volum al instalației multimedia e cam departe de șofer, dar volanul multifuncțional rezolvă problema. Displayul tactil consider că e corect ca funcționare și utilizare, contribuind destul de mult la senzația că ești într-un SUV mai normal, nu într-o mașină cu un pronunțat caracter utilitar. Și nivelul general de finisare e mulțumitor, deși aș fi preferat un plastic rezistent în locul ornamentelor care imită aluminiul.

O mare schimbare față de precedentul L200 o reprezintă înlocuirea cu un buton a celei de-a doua manete (pentru controlul sistemului 4×4 și al cutiei de transfer). E o chestie care contribuie destul de mult la ideea că nu mai ești la volanul unei mașini utilitare. Dar induce și temeri că L200-le poate a devenit cam soft…

test-mitsubishi-l200---oraan-106

Confortul în spate e mai bun decât mă așteptam, noul L200 nefiind așa de spartan cum mă așteptam de la un pick-up. Patru persoane au loc berechet, iar cotiera e foarte bine concepută. Singurul dezavantaj este că nu poate fi rabatată de tot, pentru a crea un spațiu suplimentar de stocare. Spătarul se înclină la un anumit unghi numai pentru a-ți permite accesul la ustensilele de prim ajutor în caz de pană.

test-mitsubishi-l200---oraan-107

Bena are o capacitate corectă, cu o lungime de 1,5 metri și o distanță rezonabilă între arcele interioare ale roților (care răpesc inevitabil din spațiul util). Însă, în cazul modelului de față, lucrurile nu stau așa de bine din punct de vedere pragmatic, din cauza acestui accesoriu complex care închide bena. Și care, evident, exclude transportul unor obiecte foarte voluminoase și înalte.

Deasupra roților există un fel de ”umeri” ai suportului, iar capacul nu se deschide prea mult în sus. Sincer, preferam un hardtop de tip ”wagon” decât acest kit care încearcă să-i dea lui L200 un aspect de SUV-sedan-sport… Ca exemplu, la umanitara de crăciun am încărcat bena cu vreo 300 kg de conserve și borcane, niște sute de reviste Știință și Tehnică, dar am mai avut nevoie și de spațiul necesar bagajelor a patru persoane. Cam puțin față de ce așteptări am de la un pick-up…

test-mitsubishi-l200---oraan-108

 

Performanțe și comportament rutier

Noul Mitsubishi L200 este comercializat la noi doar cu două versiuni de putere ale motorizării diesel de 2,4 litri. Varianta pe care am avut-o la dispoziție era cea de top, cu 181 CP și cutie de viteze automată, cu 5 trepte. Ceea ce reprezintă o combinație în linie cu aspectul sportiv al mașinii. Deși, fie vorba între noi, de la o măgăoaie de aproape 2 tone la gol numai la performanțe dinamice lăudabile nu te poți aștepta. Sau…?

Așa cum mă așteptam, zgomotul motorului pătrunde distinct în habitaclu, un semn clar că vorbim de o rețetă de mașină utilitară. Se simte imediat și faptul că puntea spate rigidă e dotată cu arcuri lamelare, la gol L200-le având tendința de țopăire peste denivelări (deși parcă mai puțin decât precedentul L200, dar e o chestiune de percepție extrem de subiectivă). De asemenea, zgomotele de lucru ale suspensiei nu sunt mici, iar balansul la accelerare și frânare nu este de neglijat.

test-mitsubishi-l200---oraan-109

Trecând, însă, peste detaliile mofturoase, L200 devine repede o mașină plăcută și suficient de manevrabilă pentru cei 5,2 metri lungime pe care îi afișează într-un mod atât de extravagant. Într-adevăr, habitaclul mai prietenos face viața mai confortabilă în acest pick-up, iar faptul că era dotat cu o cameră pentru mersul înapoi, ale cărei imagini se afișează pe displayul central, e un foarte mare avantaj la manevrele de parcare în oraș.

În mediul urban, L200-le de față s-a descurcat bine, deși uneori pare prea voluminos (la fel ca orice alt pick-up din categoria lui). Valoarea de 430 Nm a cuplului maxim e bună, dar cred că e obținută cam sus, la 2.500 rpm. Cum la vitezele mici din oraș motorul funcționează la turații mai mici, de circa 1.500 rpm, accelerațiile sunt, într-o primă fază, cam lente, până se atinge turația de cuplu maxim.

Totuși, cutia automată reușește să controleze tendința de ”țâșnire” a mașinii. Doar dacă ești cu pedala la pământ ești servit cu un muget de taur, iar L200-le se repede furios înainte. Atenție, însă, la frânare, deoarece pe spate avem doar tamburi, iar eficiența frânării nu e la fel de bună ca la un SUV mai ușor. În plus, când bena e goală, descărcarea punții spate la frânările bruște duce la mărirea ușoară a distanței de frânare.

test-mitsubishi-l200---oraan-110

Odată ieșit din mediul urban, acest L200 se simte mai în largul lui. Iar cel mai important aspect pe care l-am remarcat la viteză este nivelul chiar rezonabil al zgomotelor aerodinamice. În mod uzual, bena unui pick-up induce mari turbulențe, însă, în cazul de față, e binevenită adoptarea capacului și a unui kit aerodinamic. Sunt sigur că și designul ”efeminat” contribuie la o aerodinamică îmbunătățită.

Din punct de vedere al manevrabilității, L200-le se simte ca o mașină mai grea și la viteză, dar sistemul de control al stabilității se dovedește bine calibrat și nu te prea lasă să faci excese. Dacă mă gândesc puțin, cred că e cel mai controlabil pick-up pe care l-am condus până acum. Dar să rămânem cu picioarele pe pământ: ruliul este măricel dacă se intră tare în curbe, tendința supraviratoare este greu ținută în frâu de ESP în modul 2WD, iar volanul mare nu are un feedback de mașină sport.

test-mitsubishi-l200---oraan-111

Până la urmă, L200 e un pick-up masiv, nu un Lancer EVO… În schimb, grupul motopropulsor permite un tratament destul de dinamic al mașinii. Reprizele sunt gestionate chiar bine de cutia automată, ceea ce permite cu ușurință depășirile în forță, chiar și în urcare. Cutia răspunde bine și la controlul secvențial – păcat, însă, că plusul și minusul sunt exact invers față de cerințele unei mașini sport. Dar, cum spuneam și mai devreme: L200-le e un pick-up, nu o mașină sport.

Am testat mașina și încărcată: nu la capacitate maximă, ci doar cu peste 300 kg în benă plus patru persoane în habitaclu. Față de situația când e doar șoferul în mașină, se simte un efect de diminuare a performanțelor dinamice doar la viteze specifice autostrăzii, unde reprizele mi s-au părut o idee mai lente. În schimb, când ai încărcătură în benă, fenomenul de țopăială e mult redus, iar confortul interior crește simțitor.

Comportament offroad

Mitsubishi L200 e un pick-up offroad, într-adevăr, însă garda la sol este de numai 20 cm. Cu 1 cm mai puțin decât în cazul lui Duster. În plus, vorbim de un ampatament foarte lung și console mari, mai ales cea din spate. Deci excludem din meniu cascadoriile în teren accidentat și rămânem la drumuri forestiere și drumeaguri desfundate.

test-mitsubishi-l200---oraan-112

Unul dintre dezavantajele modelului din test ținea de jantele cu design pretențios. Poate că arată cool, dar sunt foarte expuse atât la contactul cu bordurile din oraș, cât mai ales la cel cu bolovanii și pietrele de pe drumurile desfundate. În plus, mașina era echipată cu pneuri de iarnă pentru șosea, așa încât nu eram prea tentat de trasee noroioase.

Ca idee, pe drumeagurile de munte din zona comunei hunedorene Pui am mers cu mașina încărcată cu aproape o jumătate de tonă de alimente. Ceea ce nu a afectat negativ comportamentul lui L200 – dimpotrivă, a împiedicat țopăiala periculoasă pe gropi și șleauri. În general am folosit tracțiunea 4×4, dar au fost câteva situații cu noroi de tip clisă, în care am blocat și diferențialul, pentru mai multă siguranță.

test-mitsubishi-l200---oraan-113

Trebuie menționat că L200-le beneficiază de același sistem de tracțiune integrală Super Select 4WD II ca și SUV-ul Mitsubishi Pajero. Ceea ce înseamnă un pachet tehnic foarte competent, limitat doar de aderența pneurilor. Din fericire, mașina mi-a depășit așteptările: pe o urcare relativ abruptă, unde noroiul îmi cam dădea emoții, L200-le a urcat foarte încrezător, sistemul 4×4 controlând bine tendința de derapare a roților.

De asemenea, la coborârea pe zona respectivă noroioasă am folosit reductorul pe post de sistem Hill Descent Control, iar frâna de motor a funcționat foarte eficient astfel. Totuși, date fiind limitările dimensionale menționate mai devreme, L200 necesită în mod clar mai multă atenție pe drumurile desfundate. Însa pe macadam permite abordarea fără riscuri a unui stil mai dinamic, deși la gol se fac remarcate imediat țopăiturile punții spate, dar fără a afecta siguranța în mers.

test-mitsubishi-l200---oraan-114

Pot spune că e oarecum frustrant când realizezi că grupul motopropulsor și sistemul 4×4 sunt foarte competente, dar sunt limitate de gabaritul mașinii, care nu-ți permite atacarea unor obstacole mai complexe. Pe de altă parte, e destul de clar că L200 e mai mult decât capabil să transporte ”chestiile” necesare diverselor sporturi în zone mai greu accesibile. Și o face în condiții chiar foarte bune de confort.

Consum și costuri

În teorie, această versiune Mitsubishi L200 se laudă cu un consum mediu de numai 7,2 litri/100 km. Evident, în practică lucrurile nu stau la fel de bine, mai ales în condiții de frig montan și pneuri de iarnă. Dar, în mod interesant, pot spune că am obținut valori de consum mai bune decât mă așteptam.

Mai întâi, cu mașina încărcată (dar nu până la refuz) am obținut o valoare de numai 8,4 litri în cei aproape 400 km de la București până în comuna hunedoreană Pui. Ce-i drept, pe autostrada A1 nu prea am depășit 100 km/h, deoarece mergeam în coloană cu ceilalți participanți la umanitara de crăciun. Apoi pe drumurile naționale am mers mult mai cuminte decât îmi stă în fire.

test-mitsubishi-l200---oraan-115

Doar pe defileul Jiului am avut niște episoade mai agresive – pentru a ajunge în fruntea coloanei, astfel încât fotografii pe care îi transportam să poată imortaliza și celelalte mașini. Deci în condiții normale de încărcare și de utilizare, chiar și cu încălzirea pornită și având pneuri de iarnă, consumul la drum lung e rezonabil.

Și mai interesant este că, la întoarcere, cu mașina aproape goală, dar cu un stil mult mai dinamic (de exemplu pe autostradă am mers cu 130 km/h, iar pe drumurile naționale în general peste 100 km/h), aceiași 400 km au dus la obținerea unui consum mai mare cu doar 0,1 litri/100 km. Adică doar 8,5 litri/100 km, ceea ce, date fiind condițiile de utilizare, nu e rău absolut deloc. Cred că buna aerodinamică (asigurată și de capacul pe care la început l-am criticat) a contribuit suficient la acest consum bun.

test-mitsubishi-l200---oraan-116

În mediul urban mă așteptam la un consum mult mai mare, mai ales din cauza cutiei automate. Valoarea obținută, de 10,8 litri/100 km, nu e mică (mai ales raportat la cea teoretică, de numai 8,5 litri/100 km), dar, în mod cert, este mai mult decât rezonabilă pentru acest mastodont de două tone, cu un motor diesel de 180 CP și cutie automată. Practic, Mitsubishi mi-a demonstrat încă o dată că știe să facă motoare economice.

Dar oare mai știe să facă mașini cu un preț atractiv?

Cel mai ieftin Mitsubishi L200 pornește de la 26.388 euro (cu TVA inclus), fiind vorba despre versiunea de echipare de bază Invite și motorizarea de 153 CP. Prin comparație, versiunea de 181 CP având cutie automată pleacă de la 30.588 euro (cu TVA inclus) în varianta de echipare intermediară Intense.

test-mitsubishi-l200---oraan-117

Deci aproape 4.000 de euro diferență pentru mai multă putere, mai mult confort (grație cutiei automate), dar și, atenție, mai multă competență – deoarece versiunea superioară vine cu sistemul 4×4 Super Select, în timp ce versiunea mai puțin potentă are sistemul ceva mai simplist Easy Select (fără diferențial central blocabil). A, plus câteva dotări suplimentare, printre care aer condiționat automat, sistem de avertizare a părăsirii involuntare a benzii, cameră pentru mersul cu spatele sau oglinzi rabatabile electric.

După care depinde de fiecare cât de mult vrea să-și personalizeze mașina, Mitsubishi având un catalog de accesorii diverse pentru L200. Atâta doar că eu personal nu aș alege accesoriile prezente pe mașina de față: prefer lucrurile practice în locul celor care țin de design. Iar la circa 30.000 de euro, L200 mi se pare că oferă un pachet competitiv de dotări și caracteristici tehnice.

CONCLUZIE

Cu excepția designului, noul Mitsubishi L200 mi se pare foarte reușit în segmentul actual al pick-up-urilor offroad. Este adevărat, în afara asfaltului noul L200 se simte ceva mai soft decât precedenta generație, dar reversul medaliei îl reprezintă comportamentul mai bun pe șosea.

În rest, habitaclul e corect și destul de plăcut în utilizarea zilnică, iar confortul oferit de cutia automată nu e de neglijat. Consumul convenabil, însă, mi se pare marele avantaj neașteptat al noului L200, care face prețul acestei versiuni de motorizare și mai interesant.

test-mitsubishi-l200---oraan-118

Dintr-un punct de vedere, L200 devine un concurent periculos atât pentru fratele Outlander, dar și pentru Pajero. Cel puțin din punctul de vedere al clientelei pasionate de un stil de viață cât mai activ și pentru care bena reprezintă un mare plus la transportul materialelor și obiectelor sportive.

Practic, japonezii declară prin noul L200, mai mult decât concurența, că preferă să se îndepărteze de caracterul de utilitară al unui pick-up în favoarea unui stil mai civil, mai ”SUV-ish”. Și tind să le cam dau dreptate: un astfel de pick-up reușește să combine optim atât confortul unei mașini de zi cu zi, cât și caracterul util mult mai bun decât al unei mașini de zi cu zi…

E clar că vorbim de o mare concurență în acest segment acum: pe lângă noul L200 urmează să aterizeze anul acesta și noile generații Nissan Navara și Toyota Hilux, dar și un Ford Ranger îmbunătățit, secondat de un Isuzu D-Max extrem de competitiv ca preț și performanțe. Deocamdată, consider că L200-le merită să fie vedeta momentului. Și asta făcând abstracție de subiectivismul despre care v-am avertizat la început.

test-mitsubishi-l200---oraan-119

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *