31/12/2015

Top filme 2015: cele mai bune și cele mai proaste filme pe care le-am văzut în 2015

Nu știu dacă voi lua amendă pentru asta, dar trebuie să recunosc faptul că mă uit la filme online. La cinema am fost doar de două-trei ori anul ăsta (de fapt, de mulți ani încoace vizitele la cinema sunt extrem de rare). A, și nu sunt un cinefil împătimit, adică mă uit din când în când la filme, ca relaxare (nu sunt defel dependent de seriale). Am zis, totuși, să fac o retrospectivă a filmelor văzute anul ăsta.

TOP 10: CELE MAI FAINE FILME

1. The Revenant

În mod clar, CEL MAI BUN FILM PE CARE L-AM VĂZUT ÎN 2015! Mă rog, consider că tot ”Interstellar” e mai bun, dar ”The Revenant” e mult peste orice alt film pe care l-am văzut în acest an (”Interstellar” l-am văzut în 2014). Imaginea, doamnelor și domnilor, este cu totul altceva. Putea să fie și un film prost, că imaginea l-ar fi făcut un film bun. Însă, na, dacă-l mai adaugi și pe Leo di Caprio (probabil cel mai bun rol de până acum al lui, îi las pe criticii de film să decidă), dar și mediul natural în care s-a turnat filmul, iese o capodoperă. Câteva efecte digitale ar fi meritat mai multă atenție (de exemplu ursoaica sau lupii care doboară un bivol), dar, per ansamblu, e un film de nota 11 – următorul în lista mea are cam 9. Îl recomand fără abțineri. E the best of 2015 pentru mine.

2. The Martian

Da, a fost un film fain. Nu, n-a fost mai fain decât ”Interstellar”, dar ”Marțianul” a avut exact cât trebuie doza de realism care să te absoarbă în poveste (mă rog, și product placement a fost foarte vizibil, dar hai să nu exagerăm cu criticile în epoca marketingului agresiv). Matt Damon rămâne carismatic și poantele pe care le face sunt suficient de reușite. L-aș revedea, de data asta cu o atenție mai mare la detaliile care duc cu gândul la un documentar.

3. The Lobster

Nu cred că l-am mai văzut pe Colin Farrel într-un rol atât de surprinzător. E adevărat, și scenariul e neașteptat, cu o lume paralelă care parodiază dureros multe lucruri din actuala societate. Și încă un lucru: are un mare efect detașarea pe care o afișează actorii, cred că regizorul sau scenaristul exact asta au vrut, să nu transpire sentimente. E un film pe care trebuie să-l revăd pentru a-l aprecia și mai mult.

4. The End of the Tour

Filmele care împărtășesc idei sunt cam rare și, de obicei, sunt realizate cu bugete prea mici, deci scenariul cam suferă, jocul actoricesc la fel, imaginea, etc. Ei bine, nu e cazul aici, unde ăștia doi actori principali reușesc să te țină legat de ecran (mă rog, doar dacă nu ești ahtiat după efecte speciale sau poante de vaslui). Multă psihologie, multă filosofie, multă zbatere interioară, niște droguri, niște drame personale. Interesant și concentrat.

5. Everly

Dacă mă gândesc la ”Desperado” sau ”Kill Bill”, poate că ”Everly” nu se ridică la înălțimea așteptărilor. Dar trebuie să recunosc: a fost foarte surprinzător în materie de acțiune aiurită. Selma Hayek cred că va fi sexy și la 80 de ani, deci încă un punct în plus pentru cine vrea să piardă vreo două ore, dar să nu zică la final ”ce draq a fost asta?!”. Probabil că un Tarantino sau un Rodriguez ar fi făcut filmul ăsta mult mai interesant. Toyuși, ”Everly” e mișto și l-aș revedea fără stres.

6. Absolutely Anything

Aaa… cum să nu? Să poți să faci orice vrei, ca un dumnezeu, este o temă excelentă pentru oricine. Numai că acum vorbim de un film cu Simon Pegg, deci avem parte de o doză de umor mult mai bun calitativ decât ce se vehiculează în ultima vreme pe la Hollywood. Mă rog, se simte diluarea poantelor faine, dar nu lipsesc apropourile inteligente. E cam pe același stil cu ”The Invention of Lie”.

7. Last Knights

Împotriva intelectului meu, care nu consideră acest film demn de un top serios, revoluționarul din mine apreciază (poate prea mult) demnitatea pe care o respiră personajele jucate (deloc magistral) de Morgan Freeman și Clive Owen. Și întotdeauna când e introdus ceva factor asiatic, acțiunea devine captivantă. Până la urmă, îi dau o notă bună pentru factorul entertainment.

8. Ex Machina

Că tot a făcut Elon Musk un fel de alianță care să prevină crearea inteligenței artificiale malefice, ”Ex Machina” e din categoria aia, care-ți bagă un fior rece pe șira spinării privind capacitatea AI de a-l pune pe homo sapiens pe lista speciilor extincte. Thriller psihologic nu tocmai ușor de urmărit, dar cu lecții faine.

9. Mr. Holmes

Ei bine, un film cu extrem de celebrul detectiv ajuns la pensie și cu alzheimer promite o poveste intrigantă (mult mai intrigantă decât maneaua care-l are în rol principal pe ăsta de-l joacă pe Ironman…). După care ”Mr. Holmes” atrage atenția datorită actorului principal: da, exact, însuși ”You shal not pass!” din chestia aia cu inele și Mordor. Ori Magneto din filmele X-Men, în care profesorul X e jucat de Picard. Dar hai că divaghez. ”Mr. Holmes” e un film bun de urmărit seara, suscitând interesul suficient de mult.

10. Tomorrowland: A world beyond

Un film bun, dar de la care așteptam mai mult (mda, trailerele din ziua de azi au, de multe ori, efectul de a te face să crezi că vei vedea un film mai bun decât e în realitate). Puțin cam greu de îngurgitat ideea de bază a filmului, dar, na, e un SF și e ok dacă Dr. House vrea să fie, până la urmă, un fel de Hitler al super-binelui. Păcat că tovarășul George Clooney nu mai degajă magnetismul de altă dată.

 

FILME OK PE CARE LE RECOMAND

American Ultra

Chiar nu mă așteptam de la tipul care l-a jucat pe tătucul lui feisbuc și de la tipa care-a jucat-o pe fraiera îndrăgostită de un vampir dintr-un serial de tristă amintire să facă acum pereche într-un film de acțiune foarte concentrat. Bun, povestea în sine nu e genială, dar toate chichițele pe care nu le-ai regăsi într-un film ”serios” de acțiune aduc acel ceva care-l face un film chiar bun.

5 flights up

Că Morgan Freeman e un zeu al cinematografiei, no wonder. Că baba asta de Diane Keaton încă mai are farmec la vârsta ei, kind of wonder. Așa, pentru publicul obișnuit, e doar un filmuleț oarecare, dar pentru unii mai trecuți prin viață are niște dedesubturi destul de faine. Un fel de film din categoria teatru (mai de Broadway, deci oarecum subțirel), care măcar te mai face să-ți pui niște întrebări existențiale.

The Age of Adaline

O povestioară romantică destul de surprinzătoare și o surpriză chiar plăcută a unei actrițe care, în alte situații, nu m-a convins prin nimic. A, și răsturnarea de situație pe care o aduce Han Solo, ăăă ăsta, Harrison Ford, chiar a dat sare și piper filmului.

The Hateful Eight

Tarantino e un maestru al filmelor B și își permite multe chestii ieșite din norme. Totuși, aveam așteptări mai mari de la filmul ăsta. Care putea fi ceva mai scurt, pentru că, pe alocuri, lungește prea mult niște scene, iar efectul nu e cel din alte filme ale lui Tarantino. Mno, să nu uităm că și actorii lui preferați au mai îmbătrânit. E bine că filmul rămâne fidel unor idei exagerate, care fac deliciul publicului, indiferent de nivelul de educație.

Man Up

Mișto filmele în care apare Simon Pegg. Aici vorbim de o comedioară cu multe poante faine, în stil britanic, dar și de o povestioară romantică numai bună pentru cei care se simt patetic. E fain umorul de situație, jocul actoricesc și lipsa mediului digital.

Inside Out

O animație care vine cu o idee foarte originală, din punctul meu de vedere: suntem ghidați de niște personaje care ne controlează sentimentele. O incursiune drăguță în psihologia copiilor, pigmentată de umor pentru adulți.

The Good Dinosaur

Ha, un film animat recomandat copiilor, cu experiențe gândite parcă de tovarășa învățătoare. Plus combinația dinozauri-oameni, făcută parcă în ciuda antropologilor serioși. În mod ciudat, mi-a plăcut foarte mult asocierea rolurilor de fermieri sau cowboy dinozaurilor: oricât de stupidă poate părea ideea, rămâne originală. La fel ca și comportamentul de câine al copilului…

Night at the Museum: Secret of the Tomb (Night at the Museum 3)

Pentru un film de familie, e foarte mișto ideea prezentării unor personaje istorice, sigur kinderii americani i-au asaltat pe profii de istorie cu întrebări și au mai dinamizat puțin ideea de cultură generală. În mod ciudat, deși vorbim de al treilea film ”Night at the Museum”, chiar nu mi s-a părut cu mult mai prejos decât primul. A fost realmente un film drăguț și aș cam paria că vom vedea și un ”Night at the Museum 4”.

Mune, le gardien de la lune

No, asta-i bună: un film de animație franțuzesc, pe care nu îl recomand copiilor (deși personajele sunt concepute fix pentru copii). Povestea e foarte interesantă și face apel la cunoștințe de istorie neconvențională, la mituri necunoscute marelui public și la un mod de a vedea lucrurile mult diferit. E un film-metaforă cu multe părți frumoase.

A girl walks home alone at night

N-am să spun că ar fi un film bun, dar, cu siguranță, e un film-surpriză. Simplitatea cu care e realizat nu e deranjantă, iar modul hilar în care se petrec lucrurile m-au ținut până la final. Nu știu, poate că m-a atras și faptul că e un fel de film anti-hollywood…

Kill me three times

Mda, nu e o comedie la care să râzi în hohote, dar firul epic e genul ăla care te ține curios cam tot filmul. Simon Pegg ăsta tot timpul are niște ași în mânecă, nu știu cum.

Home

Ete un film drăguț pentru familie, care, fără a fi strălucit, propune o idee drăguță cu extratereștri comici și situații care trezesc interesul copiilor (dar și cu poante pentru publicul matur).

The Walk

Filmele biografice nu-s tocmai pe gustul meu, dar aici pare mai mult o poveste incredibilă, care devine și mai incredibilă când afli ulterior că e cam adevărată. Știu că pentru americani filmul ăsta are o semnificație mult mai profundă, că doar Twin Towers au căzut cu ocazia 9/11, dar mie mi-a plăcut cum au jucat actorii.

Terminator: Genisys

Evident că mă așteptam să fie un film de acțiune mediu (nicidecum la înălțimea primelor două ”Terminator”). Dar nu m-am așteptat la surpriza de la început, când chiar credeam că e un fel de remake, după care acțiunea mi-a dat în cap: ”bă, ăștia sunt nebuni, cum draq de s-au gândit la o întorsătură așa mișto a evenimentelor?!”. În rest, doar moșulică-șvarțenică atrage atenția și te ține în priză până la capăt. Ouch, stai că va mai fi încă un Terminator cu moșul…

Star Wars VII: The Force Awakens

Ca să nu-i supăr prea tare pe fanii Star Wars, n-o să spun că a fost un film doar bunicel. E un film ok-ish, dar care n-are același efect asupra celor care au văzut precedentele Star Wars, în timp ce tineretul pentru care Star Wars nu înseamnă nimic se vor uita ca la felul paișpe la acest al șaptelea film din saga (drace, tot la al șaptelea a ajuns și maneaua aia de fast and furious…). Cred că povestea putea fi mult mai elaborată, dar probabil că acum scenariștii trebuie să se adapteze la un public mai superficial. Aștept fără emoții și fără înfrigurare următoarele filme din această nouă trilogie.

Strange Magic

N-aș recomanda filmul ăsta ”family” copiilor, ci mai mult adolescenților și părinților acestora, dar și tinerilor mai boemi din fire. Desen animat musical, cu personaje suficient de interesante și cu o poveste destul de antrenantă.

Burying the Ex

Nu știu de ce, dar tipul ăsta Anton Yelchin are un fel de a juca foarte interesant, în orice film e așa, puțin torturat de personajul în care intră și e chiar expresiv. Mă rog, ideea filmului e așa, de hă-hă cu gagica la cinema, adică nici prea-prea, nici foarte-foarte. Dar măcar sunt câteva poante haioase, iar situația generală e comică (dat fiind că vorbim, totuși, de fundal zombie…).

A Little Chaos

Nu mă dau în vânt după filme istorice și, mai ales, ”bazate pe întâmplări reale”. Dar, na, din când în când mai merge câte o porție de vicii din perioada perucilor și a rochiilor prea mari. Iar tanti din ”Titanic” are un rol surprinzător, pe care și l-a însușit conștiincios. A, foarte faină scena din grădina personală a împăratului Franței.

Cirkeln

Un film european care, chiar dacă pare la prima vedere o chestie low-budget, e fluent realizat și le cam dă lecții celor de la Hollywood în privința suspansului fără a apela la tot felul de imagini fantasmagorice. Pe scurt: e cu gagici vrăjitoare. Și e destul de ermetic.

Kingsman: The Secret Service

Ăsta a fost un film așa și-așa. Povestea e oarecum interesantă (dacă faci abstracție de realitate, exact ca în cazul lui James Bond), sunt niște actori chiar faini (Colin Firth e un british-diva, Samuel L. Jackson dă foarte bine în rol de bad guy), dar totul e stricat de puștiulică din rolul semi-principal. Per ansamblu, e un film îngurgitabil, dar departe de a fi excelent.

The Turbo Kid

Hopa! Asta e o chestie care merită atenție: să faci în 2015 un film care pare făcut în anii ’70. Cu o poveste aiurită și cu personaje aiurite și cu o acțiune aiurită. Și mai ales cu niște efecte de tot râsul, în care sângele și mațele și membrele abundă, fix ca să te distrezi de neverosimilul situației. Fără a fi un film bun, e un film simpatic.

Crimson Peak

Mișto filmele astea cu iz de artistic exacerbat, cu decoruri greu de înțeles și o dezvoltare ciudată a poveștii. N-am să spun că e un film foarte bun, dar e un film artistic, asta clar. Multe lucruri grotești, care m-au dus cu gândul la Tim Burton.

Selfless

Ok ideea, ok scenariul, ok povestea, ok și actorii. Fără a fi vreo capodoperă cinematografică, rămâne un film interesant, care mai vine cu o propunere din domeniul ”viață fără de moarte” și ce ești dispus să faci pentru asta.

Knock knock

Vai, Neo, ce-ai ajuns să faci. De la Matrix iacă-te în filme de duzină. Mă rog, filmul ăsta nu e chiar de lepădat, deoarece ideea de bază e suficient de perversă ca să suscite interesul. Cred că alt actor ar fi făcut filmul mai bun, dar prestația lui Keanu Reeves nu e chiar așa de nasoală. Mi se pare un film perfect pentru feministe.

The Last Survivors

Filmul ăsta e atâta de prost încât devine bun. Am tot așteptat să văd ceva antrenant într-o lume post-apocaliptică, în care, evident, apa e cea mai importantă resursă. Doar la final acțiunea te dă realmente pe spate și ajungi să exclami: ”bă, e atâta de prost filmul ăsta încât e bun!”.

Pixels

Când zic Adam Sandler, mă gândesc la căpșuna de aur (sau cum e chestia aia, inversul oscarului). Dar când zic Adam Sandler, mă mai gândesc și la povești cretinuțe, de pierdut timpul zâmbind sau chiar râzând, după caz, în funcție de cât de pueril e umorul folosit. Măcar ”Pixel” mi-a amintit de perioada aia de la început, când am descoperit primele jocuri pe calculator. Și mi-am dat seama ce bine mă simt că nu am ajuns și eu un drogat de gamer.

The Intern

Film ușurel, în care dementul din ”Taxi” ajunge la pensie ca un bătrânel plin de sfaturi, iar Catwoman (nu, nu Michelle Pfeiffer) e o antreprenoare cu multe probleme în familie. N-aș spune că e nici un film bun, nici un film prost. Mai degrabă un film în ton cu vremurile, care se schimbă și aduc mari modificări în domeniul locurilor de muncă și al oportunităților.

The Ridiculous 6

Ha, din nou Adam Sandler, cu un film plin de poante micționiste. Dar, până la urmă, e o comedioară relaxantă, care are și destule învățăminte, iar chestiile hilare nu sunt chiar penibile (ca în alte filme ale lui Sandler).

 

TOP 10: CELE MAI PROASTE FILME

1. San Andreas

Sincer, mă așteptam la ceva apocaliptic, gen ”2012”. Dar, când colo, doar niște cutremure prin Los Angeles și niște încercări nereușite ale unor actori de a părea cu adevărat înfricoșați într-un mediu digitalizat la extrem. Și chestia de la final – epică: ”We will rebuild”. În locul unde e ditamai falia. Băi, The Rock, trebuia să refuzi o astfel de remarcă tâmpită. Sau așa e la americani?

2. Mad Max: Furry Road

No way. Mel Gibson e Mad Max, altcineva nu îl poate înlocui în rolul ăla demențial dintr-o lume apocaliptică demențială cu niște personaje grotești demențiale. Sorry pentru ăștia doi actori făinuți, Tom Hardy și Charlize Theron, dar, în afara cascadoriilor magalomanice, madmax-ul ăsta e fix praf.

3. Mission Impossible: Rogue Nation

Din ce în ce mai greu să găsești chestii imposibile pe care niște genii să le facă posibile, în ciuda tuturor. Pe alocuri mă așteptam să-l văd pe James Bond în locul lui Tom Cruise… Prea evidentă încercarea de a mai stoarce niște bani de pe urma reputației ”Mission Impossible” de altă dată.

4. Fast and Furious 7

Ceea ce inițial a pornit ca o chestie cool, care viza în principal publicul imberb amator de mașini tunate s-a transformat pe parcurs într-o manea a exagerărilor și cultului mașinilor exagerate. Iar modul în care cel de-al șaptelea film din serie s-a folosit de moartea actorașului drăguț, blonduț și cu ochi albaștri provoacă efectiv greață cinefililor serioși (dar, na, nu poți avea pretenția de la publicul superficial să se abțină de la a vărsa o lacrimă atent manipulată…). Ok, puteți să-mi ziceți hater, dar filmele din seria F&F au ajuns de categorie ”mâncațaș”.

P.S. A, și dacă tot vorbim de F&F, nici măcar parodia ”Super Fast” nu e capabilă să ia la mișto cum trebuie Fast&Fourious.

5. Avengers: Age of Ultron

De fun, in memoriam desenele animate la care mă uitam într-o vreme pe cartoonnetwork, mai arunc un ochi și pe megaproducțiile Marvel. Care se împiedică deja grav în logica elementară cu niște povești efectiv tâmpițele – lucru pe care parcă îl citești și pe fețele din ce în ce mai plictisite ale actorilor principali. Dar, na, prostimea face box office.

6. Fifty Shades of Grey

No, bun, ăsta e un film la care m-am uitat împreună cu soția și din care am înțeles că… ne-am pierdut timpul. Pur și simplu, nu a fost pe gustul nostru, deși am înțeles cam care a fost faza. Cred că a avut succes la maneliști și la fanii cluburilor și fițelor. Sau doar i s-a făcut reclamă prea multă.

7. Taken 3

Da, este foarte enervant când, după ce un film dovedește succes (în cazul de față, ideea de justițiar nemilos jucat perfect de Liam Neeson chiar m-a acaparat în primul ”Taken”), producătorii se lăcomesc și vin cu follow-up-uri mult mai puțin reușite, scoțând banu’ de cinema de la cinefili doar pentru că așteptările sunt mari. Asta deși cinefilul realizează că urmarea nu prea are cum să fie la fel de bună, da’ inerția bat-o vina e greu de stăvilit. Deci ”Taken 3”, deși pertinent ca fir epic și acțiune, intră în categoria dezamăgiri.

8. Agent 47

Deci am jucat și eu ”Hitman” prin facultă. Deci am văzut și filmul ”Hitman” cu Tymothy Olyphant. Deci a fost o chestie. Dar acum ce naiba e cu chelul ăsta și cu povestea asta insipidă? E clar, hollywoodul tâmpește de la an la an. Sau de la decadă la decadă.

9. Ant Man

Really? Un costum care te face mic-mic-mic, dar îți dă puteri mari-mari-mari? Ok, ca benzi desenate pentru nerds, să zicem. Dar ca film pe care, în final, să îl legi de Ironman… Marvelo-tâmpenie.

10. Fantastic Four

Hai, mă, ce naiba e cu obsesia asta hollywoodiană de a reface niște filme inspirate de benzi desenate, dar a doua oară într-un mod mult, mult mai oribil și greu de îngurgitat? Noul ”Fantastic Four” e de-a dreptul un eșec.

 

ALTE FILME PROASTE

Chappie

Bun, deci îi dai lui Wolverine rol de bad boy obsedat de roboți ca în Robocop, îl faci pe indianul lacrimogen din ”Viața lui Pi” un fel de om de știință cu minte genială și scoți un roboțel cam prea inteligent și cu conștiință, totul într-o supă care amintește de ”District 7”. Mai dă-o-ncolo de treabă.

Unfinished Business

Un film în care Vince Vaughn demonstrează că e un actoraș mediu, iar fratele lui James Franco doar un debil drăguțel. Păcat.

 

Maggie

Schwartzy într-un rol în care trebuie să facă pe actorul, nu pe musculosul care rupe tot? A, și încă într-un film care încearcă să poetizeze ideea de zombie. Cineva a luat-o razna, zău așa. Lăsați-l pe tataie în filmele alea de acțiune exagerate, pls!

Hacker

Recunosc, am fost foarte curios să văd ce draq poate să iasă dacă îl transformi pe Thor într-un nenorocit de hacker. Și a fost cum m-am așteptat: un mare rahat.

Survivor

Nu știu cum draq, dar mi-e greu să o văd pe Milla Jovovich într-un rol de proastă, vânată de un Pierce Brosnan plictisit. Poveste cu spioni foarte neinspirată.

Wild Card

Du-te, mă, Jason Statham și ia o pauză de filme de acțiune de duzină. Măcar de nu ar fi fost fazele alea sentimental-cretine, ci rămânea doar cafteala sângeros-dubioasă. Mai nasol decât ”Taken 3”!

The Transporter Refueled

C’mon, cine draq a avut nefericita idee de a-l pune pe Statham să facă diverse mizerii și l-a înlocuit în seria ”Transporter” cu un tip constipat?! Nici nu mai știu despre ce este vorba în noul film și tot timpul am încercat să mi-l imaginez pe Statham în locul constipatului. Așa, mă, stricați tot ce e bun!

Insurgent

Băi, adolescenților, eu v-aș interzice să vă uitați la genul ăsta de filme gândite pentru voi, cu actori la fel de superficiali ca noile generații. Și ce mă enervează cel mai tare este că filmul se screme să emită niște idei revoluționare, însă nu reușește decât o mare flatulație.

Barely Lethal

Păi de ce să nu-l băgăm pe Samuel L. Jackson într-o producție stupidică, pentru adolescentinii care n-ar înțelege o iotă din ”Pulp Fiction”? Sau pe Jessica Alba, dacă tot e blondă? Temă pentru acasă: uitați-vă la filmul ăsta, după care comparați-l cu ”Hanna”, în care Soirse Ronan rulz. A, ziceți că ”Hanna” nu e nicidecum comedie de acțiune? Păi ce, ”Barely Lethal” e?…

Goosebumps

Ăsta e un film specific de halloween, deci, dacă ești fan al acestei sărbători tâmpite, importate din SUA, probabil îți va plăcea. Sau nu. Chiar nu-mi pasă, important este că mi-am pierdut iar două ore din viață pentru o poveste proastă.

Vacation

Îl mai știți pe dentistul din ”The Hangover”? Și pe blonda adolescentă din sit-comm-ul ”Love and Marriage”? No bun, s-au adunat ca să facă o idioțenie la care să hăhăie doar ăia din Vaslui. Drace, cred că a fost filmat chiar în Vaslui…

Big Game

Și-a mai luat tovarășul Sam L. fiul-lui-Jack încă un bănuț pentru un film de toată jena, în care-l joacă fix pe prezidentul negru și-al dracului al SUA. Salvat de un puștan. În fața unui comando de răi musculoși. Hai, mă, iar am pierdut două ore din viață?!

Jupiter Ascending

Nu. Da, exact, nu. Nu e un film bun deloc. De la idee până la poveste și imagini exagerat de digitalizate, e o mare prostie de film (în condițiile în care sunt fan al filmelor SF, clar?!).

The Seventh Son

Sincer, nu știu de ce m-am uitat la tâmpenia asta. Cred că mă plictiseam. Și, chiar și așa, greu a trecut vremea cu toate efectele alea speciale și jocul actoricesc manelist. Bleah!

The Last Witch Hunter

Ăăă… de ce m-am uitat la asta? Nu pentru Vin Diesel, știu că pachetul ăsta de mușchi și cu voce răgușită (de la noxele de TDI?) nu apare în filme reușite. Cred că de masochist-cinefil or something…

Spectre

Recunosc, nu-s fan James Bond. Deci filmele și acțiunea mă cam lasă rece, le vizionez doar așa, cu creierul golit de orice. Nicio diferență cu acest ultim film.

Hunger Games

Gata, mă, s-a terminat odioasa serie. Și s-a terminat cum merita: ca o mare balegă. Vivat!

Mortdecai

După 10 minute mi s-a făcut lehamite de filmul ăsta, în care m-aș fi așteptat ca Johny Depp și Gwyneth Paltrow să dea o lumină aparte unor personaje caricaturale. No chance, un film mort din fașă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *